Couvade

Au intrat în farmacie ţinându-se de mână. Ea mică - aproape un copil după statură, cu ochii albaştri şi păr negru acoperit de o şapcă, îmbrăcată într-un sarafan portocaliu şi încălţată în botine tot de culoarea portocalei - etala o burtă ce indica maternitatea. El, un bărbat masiv, bărbos, tuns periuţă, atrase imediat privirile celor patru-cinci pensionari de la coadă cu tatuajul său colorat reprezentând un şarpe cu pene care pleca de pe ceafă, se încolăcea pe gât şi se pierdea sub tricoul cu frunză de stejar.
- E doamna care ne-a recomandat alifia, hai să stăm, zise ea.
- Parcă m-aş simţi mai bine să discut cu un bărbat, mărturisi el stingher.

Femeia îl mângâie pe obraz şi îi şopti la ureche:
- Dragul meu, îngerii, farmaciştii şi ginecologii nu au sex.

Farmacista încerca să citească un card de sănătate, dar sistemul dădea eroare.
- Doamnă, sigur ăsta e codul? Văd că sunteţi născută în 1947. Dacă bag 1,9,4,7, sistemul spune cod incorect.

Asortată, cu geantă şi pantofi de piele bej, taior şi fustă de culoarea cafelei impecabil croite, doamna contrasta cu restul bătrâneilor care erau îmbrăcaţi cu haine demodate, din vremea când încă mai erau persoane active.
- Încercaţi 1,9,6,7. Este un cod de securitate, nu buletin...

Sistemul îşi dădu acordul. Doamna semnă reţeta, plăti şi plecă cu punguţa de medicamente.
- Madam' vrea să dea kilometraju' înapoi, şopti domnul din spatele ei. Ea nu avea cum să-l audă, era în stradă deja. Zâmbeau cu toţii, coada înainta rapid. Mai veselă parcă. Doar cârcotaşul plecă nemulţumit: găsise toate medicamentele, însă reţeta lui nu avea parafa doctorului.

Cei doi tineri se treziră singuri în faţa farmacistei:
- Sărut mâna. Sper să mă puteţi ajuta: cam de trei săptămâni am început să mă mişc tot mai greu, mă simt umflat...
- Aţi mâncat ceva deosebit în ultimul timp, regimul dumneavoastră alimentar s-a schimbat?
- Absolut deloc.
- Momente în care vă este cald sau frig?
- Da, de multe ori. Am crezut că am febră; mi-am luat temperatura, dar nu s-a confirmat.
- Nevoie de a urina mai des?
- Asta m-a speriat cel mai tare. Am momente când trebuie să merg la baie după mai puţin de o jumătate de ora. Cariera mea de sportiv poate fi compromisă...

Farmacista luă o mină gravă, se uită când la unul, când la celălalt şi i se adresă femeii:
- Tânără doamnă, văd că o să deveniţi mamă.
- Da, sarcina mea are douăzeci şi cinci de săptămâni, confirmă femeia mutându-se de pe un picior pe altul, încercând să atenueze tensiunea momentului.
- Soţul dumneavoastră prezintă simptome clare. Nu sunt medic, dar după treizeci de ani de meserie pot să le recunosc. Este al patrulea caz pe care-l văd: sindromul...
- Cum, un sindrom? - interveni el fără a o lăsa pe farmacistă să îşi termine ideea. Bărbatul masiv care intrase mai devreme în farmacie, dispăruse. În locul lui era numai un băieţel speriat: Cât mai am, apuc să-mi văd copilul? Înghiţi în sec, strânse şi mai mult mâna femeii, apoi îşi făcu curaj să o privească în ochi pe farmacistă.
- Cu siguranţă, dacă sunteţi atent pe unde mergeţi. Vă spuneam că am recunoscut sindromul Couvade, farmacista îi zâmbea, dar el nu înţelegea rostul acelui zâmbet.

Se întoarse spre partenera lui. Pe faţă, aceasta avea acelaşi zâmbet. Licărirea din ochii ei îi dezvăluia că totul va fi bine.
- Chiar atât de mult mă iubeşti? - îl întreba ea în timp ce îi mângâia obrazul.

Buimac, se uită la farmacistă care şopti în locul lui: "da".