M-am uitat în urmă şi am găsit cel puţin 16 motive pentru care 2016 a fost pentru mine când vrednic de dispreţ, când plin de veselie, dar cu siguranţă demn de aducere-aminte:
1. Apusul de soare la Marea Adriatică şi mirosul de balsam de rufe care învăluie oraşul Bari.
2. Gustul de prosecco şi mirosul de piatră încinsă din Matera.
3. Dimineaţa în care am citit pe contul de facebook al lui Mads Mikkelsen "I beat Brad Pitt. Mads Mikkelsen on being named the sexiest man in the universe".
4. Focul de artificii de pe malurile Dunării, la Budapesta.
5. Scânteia declanşată în timpul unui interviu cu primul clujean care a atins un vârf mai înalt de 8.000 de metri. Fără să fi premeditat asta, mi-am dat seama că cel mai important lucru pe care vreau să mi-l spună este dacă i-a fost frică.
6. Tristeţea şi revolta provocate de ştirile despre atentate teroriste în care au murit oameni vinovaţi doar de faptul că s-au aflat în momentul nepotrivit la locul nepotrivit.
7. Momentul în care am terminat de citit Sapiens. O scurtă istorie a umanităţii, de Yuval Harari şi am fost atât de dărâmată că n-am putut începe continuarea, Homo Deus. O scurtă istorie a zilei de mâine. Prezentul descris de el îmi ajungea cu asupra de măsură, mi-era frică de ce urma să îmi dezvăluie viitorul. Rămâne pe lista de lecturi pentru 2017.
8. Reîntâlnirea, după mai bine de 30 de ani, cu fosta mea colegă de bancă din clasa întâi, care trăieşte de multă vreme în America.
9. Despărţirea de cineva care mi-a spus că e timpul ca morţii tineri să ia locul morţilor bătrâni. Deşi niciunul dintre noi nu a murit.
10. S-au dus însă, definitiv, Umberto Eco, David Bowie, Prince, Leonard Cohen, George Michael.
11. Marea Britanie a votat în favoarea Brexit-ului, americanii l-au ales pe Trump. Am ales şi noi. "Poporul are întotdeauna dreptate?"
12. Am văzut Sieranevada şi m-am gândit că e titlul perfect. Aleatoriu, ca însăşi viaţa.
13. L-am ascultat live pe Zucchero şi m-am gândit că a cântat Baila morena şi Diamante doar pentru mine.
14. Am descoperit cât de norocoasă este Columbia. Are singurul scriitor care este deja mort. (De fapt aici ar fi trebuit să pun ghilimele, pentru că nu mie îmi aparţin cuvintele astea, cu ele se autocaracterizează scriitorul care face această afirmaţie, în viaţă fiind. E atributul marilor scriitori şi al minţilor lucide, reuşesc să te izbească în cap cu paradoxuri.) Îl cheamă Fernando Vallejo, iar cartea lui, Şi vom merge toţi în infern, m-a izbit cu forţa unui ciocan încins.
15. Am văzut câteva seriale pe care n-o să le uit prea curând (Band of Brothers şi The Young Pope) şi două documentare minunate (Chef's Table şi El botón de nácar)
16. Am fost convinsă că frumuseţea dăinuie şi am înţeles definiţia eleganţei, atunci când văzut-o în carne şi oase pe Sophia Loren.
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2016 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2017. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2013, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)