05.01.2017
Un an dificil pentru mine. Pe plan personal am fost forţat să mă readaptez, proces încă în derulare şi pe care, sper, să îl finalizez. Sunt fericit că am reuşit să scot la lumina câteva texte care mă motivează să merg mai departe.

Ce m-a bucurat, încântat, ce mi-a oferit emoţie şi bucuria în cotidianul anului 2016?
M-a bântuit Lazarus, videoclip lansat în ianuarie de David Bowie, cu doar trei zile înainte de dispariţia sa fizică. Nu sunt un fan al muzicii sale, dar luciditatea cu care şi-a pregătit ieşirea mă face să consider acest clip drept Apoteoza lui.


Serialul anului: Vinyl, chiar dacă HBO nu l-a mai continuat cu un al doilea sezon. Munca lui Scorsese şi Jagger m-a fascinat.
Albumul anului? Ar fi mai multe: Leonard Cohen: You Want It Darker // Charles Bradley: Changes // Snarky Puppy: Culcha Vulcha // Alice Sara Ott: Wonderland // Van Morrison: Keep Me Singing.
I-am descoperit pe John Cheever şi Charles Bukowski, am învăţat să înţeleg mult mai profund ceea ce citesc (mulţumesc, AdLitteram), mi-au plăcut Cartea şoaptelor (Varujan Vosganian), În punctul lui rebbe G. (Dan Alexe), partea a doua din Trilogiei marginalilor - Banciţii (Vasile Ernu), Ocolul Pământului în şapte luni şi o zi (Gen. C. Gavanescul), Interior zero (Lavinia Branişte) şi O istorie a lumii în douăsprezece hărţi (Jerry Brotton).
Radio Seven a făcut un an de viaţă, Guerilla este din nou în FM iar pe România Muzical am descoperit o campanie excelenţă: votează discul de muzică clasică al anului.
Am urmărit anchetele celor de la Rise Project, ale lui Tolontan & Co, Casa Jurnalistului ori PressOne.
La teatru am reuşit să ajung doar de şase-şapte ori şi memorabile au fost spectacolele cu Jake şi femeile lui (regia: Claudiu Goga), Revizorul (regia: Felix Alexa) şi Visul unei nopţi de vară (regia: Petrică Ionescu).
Revista Iocan, moşită de triumviratul Iaru - Teodorescu - Chivu în curtea editurii Vellant, este lansarea anului şi îi doresc viaţă lungă.
Revenirea lui Jean Michel Jarre în România, de această dată la Cluj, este cel mai important concert al anului, iar Celelalte Cuvinte, Aria Urbană, Travka, Robin and the Backstabbers şi Moonlight Breakfast - rămân favoritele mele.
Discuri loco: A.G. Weinberger cu Mighty Business, Alexandru Andrieş cu Interioare live şi - o menţiune specială - Aria Urbana cu Existări. O idee care mă bântuie: oare cum ar suna un proiect comun Norzeatic & Khidja - Aria Urbană?

2016 - un an de tranziţie. În 2017 sper la mult.
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2016 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 ianuarie 2017. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2013, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)

1 comentariu

  • Excelent articol!
    Carmen Lache, 20.02.2017, 00:46

    Asadar......nu a fost un an atat de rau precum a fost catalogat!
    Felicitari pentru ca ne-ai prezentat si latura frumoasa si creativa a lui 2016.

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus