And then it hit me: fotografia, domnule, e mai ceva ca pescuitul. De fapt e mai ceva decât vechiul gold rush, care te ţinea de dimineaţa până seara în apă mică, rece, cu o răbdare de ceasornicar. După care te întorceai acasă îngheţat, stors, cu doar câteva firicele de aur care, pentru mulţi, păreau egale cu zero.
Aşa că pentru cele 4-5 fotografii (nu poze, nota bene) merită să stai de nebun în ger, în viscol şi pe pârtie abruptă ca acoperişu'. E un fel de snow rush, în esenţă. Şi inventez această expresie pentru că numai tu ştii cum îţi râd mustăţile când, după o zi pe munte, ai câteva cadre splendide care te fac să uiţi de toată osteneala. Iată, mai jos, chestiuni pe care eu, unul, nu le ştiam în primul meu an de ieşit pe munte. A trebuit să greşesc mult ca să-mi dau seama că la baza unei imagini bune stă o gândire elementară şi prevăzătoare. Iată, deci, câteva mici sfaturi pentru ca fotografia de peisaj şi fotografia sportivă să fie cât mai reuşite.
Echipament
Când vorbim de fotografie de iarnă, vorbim de fotografie în frig. Nu uita că muntele are propriul său climat, la înălţimi de peste 1.400 m, aşadar îmbracă-te mult mai gros decât atunci când mergi la schi, pentru că acum vei sta mult timp nemişcat, în special pentru fotografie de peisaj. E un chin să-ţi tremure toată carnea de frig şi, totodată, să trebuiască să-ţi ţii respiraţia şi degetele fixe pe declanşator. Obligatorii sunt şi mănuşile care îţi oferă un grip bun pe vârful degetelor, ca să poţi schimba uşor setările de fotografiere. Totodată, hainele trebuie să reziste la vânt şi umezeală, pentru că, în cazul fotografiei sportive, stai mai mult pe burtă decât în picioare.
Cât despre echipamentul foto esenţial, iată-l: două seturi de baterii încărcate complet; încărcător; geantă foto izolată termic (plus sac impermeabil); un obiectiv, maxim două (deşi nu recomand să le schimbi în ninsoare, viscol), de preferinţă un wide-angle şi un teleobiectiv; un minitrepied pentru multiple exposure şi fotografie pe timp de noapte; o cârpă moale cu care să ştergi lentila; o sticluţă cu rachiu (nu pentru inspiraţie, ci pentru dezmorţeală). Ultima e opţională, totuşi...
Setări
Întotdeauna pe Manual şi întotdeauna RAW, fără doar şi poate. De obicei, munţii cu zăpadă sunt bine luminaţi şi, deci, timpul de expunere pentru fotografia de peisaj poate fi aproape întotdeauna mic (în jurul valorii de 1/2000s), permiţându-ţi să foloseşti un ISO de maxim 400. Ţine cont de White Balance, prin care poţi evita nuanţele albăstrui ale omătului (datorate razelor ultraviolete puternice la altitudini mari). Cele mai indicate sunt Auto WB şi Kelvin WB, pentru a regla uşor temperatura culorilor. Foloseşte şi Active D-Lighting, ce reduce zonele întunecate (dat fiind că, tot din cauza ultravioletelor, contrastele între lumină şi umbră sunt mari în bătaia soarelui). Un filtru UV este deci necesar şi, ocazional înspre foarte rar, blitz-ul. Atenţie, ai la dispoziţie histograma, care îţi arată calitatea expunerii. Dar întotdeauna să ţii cont că fotografia sportivă, mai ales, necesită timp foarte mic de expunere şi o focalizare rapidă, deci obiectivul trebuie să fie luminos, cu diafragmă cât mai deschisă.
Cadre şi unghiuri
Fotografia care place şi care vinde e fotografia sportivă, cu imagini spectaculoase în care schiorii sar ori coboară în viteză, cu dâre de zăpadă în urma lor. Este important să ştii ce înseamnă o poziţie corectă de schi / snowboard, astfel încât sportivul fotografiat să exprime eleganţă, nu amatorism, chiar dacă mişcarea lui o fi spectaculoasă... În cazul săriturilor şi carving-ului, unghiul cel mai potrivit e la nivelul zăpezii, aproape de schior (folosind un wide-angle), pentru a sugera cât mai bine senzaţia de levitaţie, de ridicare de la sol. În acest caz, dacă pârtia e abruptă, e indicat să faci găuri în care să te priponeşti cu vârful ghetelor, astfel încât poziţia pe burtă să fie fermă.
Nu uita că orice schior lasă în urmă zăpadă, aşadar încearcă să încadrezi schiorul într-un fundal mai întunecat (cer albastru închis, nori de furtună, stânci, copaci denşi) pentru a evidenţia pulberea zăpezii. De asemenea, îndrăzneşte şi fotografiază soarele împreună cu schiorul; nimic nu e mai de impact decât un contre-jour pe silueta schiorului... Şi nu îţi fă probleme dacă apar cabluri şi alte lucruri în cadru, care pot "ieşi" în Photoshop: important e să focusezi pe schior.
Relaţia cu subiectul
La schi, turiştii sunt în general bine dispuşi şi nu le prea pasă de cine / ce fotografiază. Nu fă din asta un prilej de a te strecura pe nevăzute şi de a "fura" un cadru. Intră în contact cu ei, câştigă-le încrederea şi îţi vor oferi de zece ori mai multe ocazii foto. Pe de altă parte, dacă fotografiezi schiori care coboară, e imperativ să îţi iei măsuri de precauţie, pentru a fi evitat de către ceilalţi schiori care nu fac parte din "regie". Totodată, e bine să ai o relaţie dezinhibată cu schiorul, pentru ca acesta să fie dispus să încerce din nou şi din nou să sară sau să coboare. Cât despre peisaj, relaţia cu acesta e mentală, de profunzime. În cazul în care nu depinzi grăbit de ultimele secunde de lumină înainte de asfinţit, trebuie să îţi găseşti timp pentru a intra în spiritul locului şi a înţelege formele care îl definesc.
Cam atât, deocamdată. Sigur, poţi fotografia şi altfel: prin parbrizul maşinii sau prin fereastra unui après-ski, unde e cald şi bine... Dar e ca şi când vrei să mănânci o ciorbă adevărată şi tu, de fapt, te mulţumeşti cu ciorbă la plic.
Articolul a fost publicat iniţial în www.skipassmagazine.ro