23.01.2017
2016 va rămâne în istoria personală ca anul în care am făcut ce am vrut - am avut timp. Mi-am luat o perioadă sabatică, iar planul a fost să călătoresc trei luni în America de Sud şi apoi să-mi permit o perioadă contemplativă acasă.

Partea de pregătire a fost importantă, am anunţat intenţia de plecare în călătorie cu şase luni înainte la locul de muncă şi acasă. Ştiam că e ceva important pentru mine, ceva ce mi-am dorit întotdeauna să fac, şi am avut mari emoţii abia când pe aeroportul din Madrid am văzut - Caracas, Sao Paolo, Buenos Aires. Luasem o serie de interviuri unor oameni care au avut parte deja de experienţa perioadei sabatice aici. Aveam vise bucolice înainte de plecare, dar şi povara de a face tot ce pot din perioada asta, pentru că nu ştiu când voi mai avea privilegiul de a pleca câteva luni în vacanţă.

Se pare că francezii au şi o expresie pentru asta - să nu te bronzezi în mod idiot (ne pas bronzer idiot) ne-a spus dl. Visniec, la întâlnirea de la Teatrul Naţional. Am plecat cu două cărţi la mine şi asta pentru un rucsac de şapte kilograme înseamnă enorm. Am găsit la un hostel cartea lui Henry David Thoreau Walden şi am renunţat la două ture de trekking în Patagonia doar pentru asta.

Între timp am aflat că:
Există multă frustrare pe tema călătoriilor în lume, sunt puţini străini care-şi iau sabatic, români şi mai puţini; e o decizie de nişă
Sunt atât de obişnuită să muncesc încât m-am panicat după două săptămâni de călătorie. Am aflat că există o diferenţă între a munci şi a lucra
Îmi pot schimba abordarea - nu e nevoie sa fie asta călătoria vieţii mele (discuţie cu o bibliotecară din Franţa din care a reieşit că mă voi putea întoarce în iubita mea Patagonia şi că trebuie să citesc Blaise Cendrars)
Nu poţi să vezi chiar tot ce vroiai şi e în regulă aşa
Oricât de rău ar fi într-un colţ de lume, există un altul în care e bine (după atacul de la Bruxelles, sub fereastra mea din Sucre, Bolivia, nişte copii exersau cu mici stângăcii "El Condor Pasa" la trombon
A călători undeva departe mă leagă şi mai mult de ţara mea. M-am întors cu o nerăbdare teribilă să văd câteva locuri - Cheile Nerei, Ceahlăul
Pot să traduc unor nemţi ce spune gazda noastră în spaniolă chiar dacă eu nu vorbesc o boabă din limba lui Cortázar
Mai mult decât a vedea casa în care a locuit Borges, strada pe care s-a plimbat, mă interesează mai mult să-i înţeleg opera
Traficul e bun în Bucureşti comparativ cu La Paz sau Lima
Ar trebui să fiu recunoscătoare pentru distanţele mici din Europa comparativ cu cele de pe continentul sud-american
Nişte incidente cu furturi pot "face" şi "desface" o excursie, şi e decizia mea dacă las ca asta să-mi strice buna dispoziţie.

Oamenii mă întreabă frecvent care e următoarea destinaţie, dar pe mine nu mă mai preocupă asta, ci care e următorul mod de viaţă.

*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2016 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 25 ianuarie 2017. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2013, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus