Reportaj din Imperiul Cuban (dar fără bani)
de la trimisul nostru special Gabi Prăjitură
Născut în 1964 scriitorul cubanez Antonio José Ponte a făcut studii de inginerie hidraulică şi a lucrat o vreme ca inginer. A lucrat apoi ca scenarist, întotdeauna adaptând operele altora, niciodată cu creaţii originale. A publicat versuri: Trece poemas, 1987, Naufragios, 1988, Poesias (1982-1989), 1991, Asiento en las ruinas, 1997, proză scurtă: In the cold of the Malecon, 2000 (volumul nu pare sa existe în versiune spaniola ci numai în engleză), Cuentos de todas las partes del imperio, 2000; eseuri: Las comidas profundas, 2001, şi roman: Contrabando de sombras, 2002. A fost tradus în franceză, engleză, germană şi italiană. În ultimii ani a ţinut cursuri de literatură cubaneză la câteva universităţi americane.
Este prezent şi pe net cu povestiri în engleză aici şi eseuri în spaniolă aici
Un articol interesant despre Ponte se găseşte aici.
Ponte este un scriitor din Cuba, nu un cubanez stabilit în altă parte. Locuieşte în Havana, scrie în Havana şi despre Havana. Numai că în textele lui Cuba, aşa cum o ştim noi, nu există. Fidel Castro? Revoluţia? Nu pomeneşte despre aşa ceva. Ponte face abstracţie de contextul social politic în care trăieşte aşa cum a făcut, în prozele sale, Radu Petrescu. De altfel critica americană a remarcat faptul că Ponte sună mai mult est-european decât latino-caraibean. Realitatea cubaneză cotidiană este totuşi prezentă, în micile detalii care compun povestirile sale. Studenţi cubanezi aflaţi la studii în URSS (Lacrimi în Congrí), trimişi acasă la destrămarea imperiului roşu (Sosind); un comando de măcelari care omoară şi tranşează elefantul din grădina zoologică (La cererea lui Ochún), (în filmul For Love and Country, inspirat din viaţa trompetistului Arturo Sandoval, se vorbeşte despre evoluţia inscripţiilor de la grădina zoologică de la "nu daţi mâncare animalelor" la "nu mâncaţi animalele"), jurnalele de ştiri pline numai de măreţe realizări fără să spună nimic din ce se petrece în afara ţării (Lacrimi în Congrí începe cu "Rareori auzim despre ceea ce se întâmplă în alte ţări. Ţara noastră este atât de vastă, atât de multe lucruri se întâmplă în ea încât interesul în ceea ce se petrece dincolo de frontierele ei se pierde". De aici şi ironia titlului cu imperiul cubanez), turnătorii (Vara la frizerie), războaiele din Africa (La cererea lui Ochún).
Volumul de povestiri Cuentos de todas partes del imperio este inegal. Conţine o capodoperă (La cererea lui Ochún), o povestire foarte bună (Din cauza bărbaţilor), două bune (Lacrimi în Congrí, Vara la frizerie) şi una slabă. Mai are un prolog şi un epilog, care se încheie cu rândurile: "capul cardinalului Mazarin, pe care Parlamentul din Paris a pus un preţ în timpul Frondei.
Separat de trup, aşa cum Şeherazada a fost aproape de a fi în atâtea şi atâtea nopţi, valora 50.000 de escudos pentru persoana care l-ar fi adus. Biblioteca lui Mazarin fusese evaluată la respectiva sumă şi banii obţinuţi din vânzarea cărţilor lui urmau să fie folosiţi pentru a-i plăti călăul.
La vremea aceea, conform notei istorice de mai sus, un cap valora cam tot atât pe cât cărţile pe care reuşise să le adune. Cititorule, nu-mi rămâne decât să sper că volumul acesta va contribui cu ceva în caz că un preţ va fi vreodată pus pe capul tău."