Călătoria în timp - Sultana Kösem

Citíţi un fragment din această carte.


Cel mai surprinzător lucru atunci când citeşti asemenea romane este faptul că nimic nu corespunde ideilor preconcepute pe care le avem despre istoria şi adevăratul rol al femeilor într-o societate turcă, suficient de complicată şi care probabil că este cam aceeaşi şi în zilele noastre, chiar dacă rareori ar îndrăzni cineva s-o recunoască deschis.

Suntem acum în secolul al XVII-lea, şi călătoria în timp pare că ne prinde bine, dacă e să ne luăm după fantasticul succes de public al serialelor de gen, preluate mai pretutindeni pe glob! Toate sforile sunt trase cu subtilitate din harem, de cadâne şi nu numai, care urzesc comploturi complicate şi schimbă soarta puternicilor bărbaţi. Ele sunt extrem de strălucite şi strălucitoare, sofisticate şi foarte pricepute în a schimba şi desena o soartă mereu surprinzătoare. Cu zâmbetul pe buze, întotdeauna sublime, poate chiar prea frumoase, de o eleganţă în port nebănuită şi cu bijuterii alese, ele nu dau niciodată impresia că ar putea determina nici cea mai mică schimbare. Sultana-mamă are grijă să nu uite să spună: "Că drumul spre putere trece prin perfecţionism şi respect, că trebuie să se ferească de bârfe şi că la nevoie trebuie să accepte să-şi plece capul şi dacă este cazul să treacă mergând, apăsat, fără să-i pese de cine se află sub picioarele sale..." În plus, cel puţin aparent, Kösem are un dezavantaj: ea e grecoaică (iar în serialul Kösem chiar interpretată, la tinereţe, de o actriţă eleno-româncă: Anastasia Tsilimpiou, aleasă la un casting dintre vreo mie de fete). Mahomed încearcă să o cucerească cu gesturi de o candoare neaşteptată, cu buchete de lalele roşii, care ştim bine că vin chiar din această ţară, atât de misterioasă dintotdeauna, şi nicidecum din Olanda. Lecţiile din Coran sunt nelipsite, precum şi prezenţa eunucilor, care par absolut esenţiali în viaţa de zi cu zi, dar şi în intrigile de palat.

E interesant de descoperit şi care erau legăturile diplomatice ale Imperiului Otoman la acea vreme, cât de important era să ştii limba franceză ori să te laşi vrăjit de armonia sunetelor divine ale celor mai exotice instrumente.

Relaţia cu vârsta a treia sau chiar a patra pare tare asemănătoare cu cea din zilele noastre, oriunde ne-am afla: "Bătrâneţea e singurătate. Înseamnă să uiţi şi să fii dat uitării." Vălul este nelipsit, dar există şi pedepse cutremurătoare: "Şi Murad a poruncit uciderea lui Selim... Selim Beţivul... Şi Murad a poruncit uciderea lui Selim cel Blond... Şi sultana Safiye a poruncit râzând strangularea pederastului Selim... Şi şeful ienicerilor a poruncit trecerea lui prin sabie. Marele Legiuitor nu i-a acceptat dreptul la viaţă; a poruncit strangularea fratelui său Mustafa. Selim Beţivul nu avea nicio şansă."

Sigur că o remarcă de genul: "Femeile sunt sortite să fie zdrobite sub zidurile plăcerilor trupeşti" nu-i deloc încurajatoare, şi totuşi cititoarele se vor identifica adesea cu personajele din altă lume, care se desprind de realitate.

Palatul Topkapî, locul în care sălăşluia haremul sultanului, pare mai fascinant ca niciodată. Şi apoi ideea că se căutau cărţi cu orice preţ, în limba ghiaurilor, este iar un semn de cultură nebănuită, mai cu seamă că autorul era un poet, un bard. Descrierile amănunţite fac şi mai intensă trăirea într-o epocă istorică aparent inaccesibilă muritorului de rând al vremurilor noastre. Veşmintele, interioarele, portretele protagoniştilor sunt abil creionate. Şalvarii, caftanele împodobite cu pietre preţioase, papucii cu fir de aur, turbanele, coafurile, toate ajută să ne creăm cu ochii minţii o lume doar aparent armonioasă, dar ispititoare de la distanţă. Vom mai descoperi personaje pitoreşti precum Derviş Paşa, Victoria Benetti, Kira Cevher, Gülbahar, sultana Hatice, eunuci de toate culorile de piele, Mehmed Paşa, Marele Vizir, emisarul Contarini, Monsieur Gérard, Cemal şi Firuze, Rüveyda, Latife, doica Lokum, Osman, Ahmed...

Autoarea are grijă să dea şi o dimensiune gustativă şi nimic nu pare mai tentant decât un şerbet cu apă rece, ca pe vremea bunicii, un ceai cu magiun de angelică de pădure, mai cu seamă că se spunea că e un leac pentru fertilitate ori o narghilea aromată, cu un parfum îmbătător!

Şi poate cea mai tulburătoare şi mai definitorie metaforă rămâne cea dintre o privighetoare şi o soţie! Pasărea cu glas măiastru este ţinută într-o colivie de aur, şi amuţită! Nici unele, nici altele nu erau acceptate de cei care mergeau cu sfinţenie să se roage, încă din fragedă copilărie, la Moscheea Sfânta Sofia!

Tot Marele Vizir este cel mai de temut din tot Divanul! Doar că Zâna Kösem, Sultana neasemuită, va şti cum să-i vină de hac! Imperiul Otoman a stat adesea în mâinile delicate, dar atât de ferme, ale femeilor aparent întru totul supuse!