Versiunea romantică
Amândoi speră imposibilul.
El a speră că ea l-ar putea dori aşa cum doresc bărbaţii.
Ea speră că el ar putea măcar realiza cum e alcătuită o femeie şi că o va accepta cu tot cu meteahna ei.
Nu îl va incomoda cu nimic. El îşi poate vedea de vânătoare nestingherit.
În imposibil nu poţi spera la nesfârşit. La un moment dat se rupe aţa de care atârnă toate răsăriturile.
El a speră că felul ei de-a fi se va putea sincroniza cu mareele lui.
Ea speră că într-o bună zi el va înceta să mai plece. Dar ea nu înţelege fluxul şi refluxul.
Ulise e o poveste scrisă de Penelopa.
El se revoltă că nu preţuieşte libertatea, dar îl doare şi să o ştie cu altul.
Ar vrea să fie a lui aşa cum e a lui desfătarea muzicii sau liniştea amiezei.
Să fie mereu aceeaşi, ca marea. Peste ea să nu treacă timpul... Să fie o statuie de marmură.
Cu cât îşi doreşte el mai tare ca ea să fie un lucru, cu atât o lasă să întrevadă mai puţine din fiinţa lui.
Ea, dimpotrivă, i se dăruieşte cu tot mai multă înverşunare, cu cât el se încăpăţânează să o preschimbe într-un obiect ritualic.
Ea explodează într-un atac de febră şi melancolie.
Idolul-lui se face ţăndări, cade cu zgomot pe asfalt, el scuipă înciudat.
O alungă.
Ea rămâne închisă în celula insomniei să se certe cu umbra lui.
Versiunea postmodernă
Raţionalismul idealist şi bună parte dintre arhivele civilizaţiei consemnează că bărbaţii au mai mult simţ metafizic decât femeile şi că ele ar fi mai carnale.
În sens empiric lucrurile stau pe dos.
Ea le spune femeilor: Are un surâs diafan cu care te învăluie în aburul altor veacuri. Inima lui e jar nestins, în pupilele lui e apă vie, braţele lui sunt pământul făgăduinţei. Şi când mă sărută parcă vrea să-mi soarbă toată viaţă în adâncul nepătruns al fiinţei lui.
El le spune bărbaţilor: are un cur perfect, nu ştiu dacă reuşesc să mă fac înţeles. Prin cur perfect înţeleg curul perfect. Păcat că e o vacă sentimentală.
Peste cetatea Troiei se lasă seara.
Femeile îşi spală de zeci de veacuri în aceleaşi ape năframele pătate de sânge.
Psihologie
Mintea e un sistem de oglinzi. În realitate totul e invers.
Aşa se explică de ce victima are complexe de vinovăţie, de ce inteligentul e convins că toţi ceilalţi sunt mai deştepţi decât el, de ce vanitosul îşi bănuieşte semenii că ar acţiona din orgoliu, de ce invidiosul se simte mereu pizmuit, de ce femeile cred în dragostea bărbaţilor.
Versiunea ştiinţifică
Partea bună e că potenţa masculină nu e doar un mit. Partea rea e că fiecare bărbat potent e conştient că e o raritate şi poate avea o armată de sclave.
Femeile care spun că poţi fideliza prin diverse strategii un bărbat potent nu au cunoscut niciodată unul.
Versiunea zen
Mai bine mori de mâna unui zeu care ţi-a dăruit fericirea, decât să trăieşti mult şi bine cu un adorator devotat, care îţi sărută tălpile pentru că nu îţi poate dărui nimic.
Versiunea personală
De mică mi-a fost nesuferit cuvântul speranţă.