Îmbrăcat nu se întâmplă nimic.
Oamenii se ating înveşmântaţi în zale, nici nu ştiu de cine.
Se vântură care încotro, se izbesc unii de alţii ca maşinile electrice din luna-parcuri.
Dacă nu eşti gata să te dezbraci de tot ce crezi că ştii n-are nici un sens
Dacă vrei să o faci în şubă de blană n-are nici un sens
Dacă ţi se pare că mândria îţi pune în evidenţă înălţimea frunţii sau curbele coapselor n-are nici un sens
Dacă crezi că eşti citit că eşti deştept că ai de dăruit idei mai bine te duci să mai citeşti încă
Dacă ai impresia că ai caracter las-o, aleargă, ia-ţi îngheţată
Dacă nu eşti dispus să te dezbraci şi de cămaşa bunului Samaritean şi de broboadele Atenei
ba chiar şi de combinezoanele vaporoase ale Şeherezadei
chiar n-are sens
Dacă nu eşti complet dezbrăcat de orice crezi că ţi se cuvine
chiar şi de acele lucruri migăloase şi suave pe care le ţii ascunse printre gene
de pâlpâirile pe care le doseşti în golul dintre zidurile care despart fantasmele
O stă stai doar la taifas cu nişte demoni, în antecameră, să să jucaţi jocuri de societate
Lucrul acela nu se întâmplă pentru că îl invoci
Nu se întâmplă pentru că îl meriţi
Nu se întâmplă pentru că te-ai dat jos de pe cal
Nu se întâmplă pentru că eşti bun şi frumos
Nu se întâmplă pentru un motiv anume
Se întâmplă dacă şi numai dacă eşti pregătit să te dezbraci complet
În faţa altuia care e şi el gol puşcă
Lucrul acela nu se pretinde, nu se cere, nu se provoacă
Se întâmplă după ce ai renunţat la toate zorzoanele
la toate boarfele la toate schelele la toate podoabele
Şi se întâmplă simplu
de la sine
Aşa cum se întâmplă dimineaţa
sau căderea frunzelor