nu eşti reală
şi nici un gest al tău nu e real
orice ai face, rămâi captivă în închipuire
şi când ţi se pare că te-ai trezit, tot în vis te trezeşti
alergi prin el zbuciumat, în toate direcţiile, te împiedici,
cazi într-un coşmar de unde te rostogoleşti în altul
şi din acela te prăbuşeşti pe pămânul-himeră al celor proscrise
aşa mi-a zis
în timp ce eu te aştept aici în realitate
singur
şi anotimpurile trec
Tu umbli brambura pe câmpurile tale
sau stai îngenunchiată în rugăciune
ori în poziţie de drepţi
eşti mereu prinsă în închipuire
dansând
hohotind
zbenguindu-te
căzând prin gropi
înaintând printre mărăcini
sau prin noroaie
treaba ta
tu nu eşti reală
şi nimic din ce e al tău nu e real
îţi place să îţi imaginezi lucruri
în timp ce eu îmbătrânesc aşteptându-te
în singura realitate posibilă
aşa mi-a zis