M-a enervat de la început cu moaca lui de fraier cătrănit de care profită până şi iepurii
dar m-a pescuit din centrul lumii când talazul stătea s-o răstoarne şi mi-a făcut o baie caldă
m-a hrănit cu lingura, m-a ajutat să înghit
mai ales pentru asemănările dintre noi nu puteam să îl sufăr
După cum mi-am adorat iubitul mai ales pentru ceea ce ne deosebea.
Unii par născuţi cu vocaţia înfrângerii. Par făcuţi să-i ducă în cârcă pe învingătorii îmbuibaţi.
Încerc să nu mă uit prea mult la S. pentru că îmi pare uneori că mutra lui de martir boem e o oglindă perversă care îmi scoate în evidenţă coşurile, ridurile
îi pot ghici în cutele de pe frunte nu doar corăbiile scufundate ci şi siluetele celor care urmează să i se scufunde
cu tot cu nume.
Hai. S. mai dă-i naibii de iepuri, adună-te, adună-ne, fă ceva
scoate din mine un braţ de nimfă, o limbă, o unghie
Ne tot vânturăm prin grădini indiferente făcând eforturi să ne bucurăm.
Tropăim ca nişte lunatici prin ierburile proaspăt cosite, ne lipim urechile de trunchiuri.
Facem pluta pe spate peste ape tot mai tulburi, ne-aventurăm în larg cu gândul
până în punctul de unde explodează toate spaimele în focuri mari de artificii
Nici vorbă de muzică
Doar zgomotul ploii pe acoperiş, foşnetul ziarelor, zbârnâitul celularelor, vocea dogită a controlorilor de trafic
Cum să nu te îngropi de viu în lumina unei dimineţi de iunie
în aceste condiţii
în aceste condiţii
când nici coşmarurile nu mai sunt ce au fost
S. se duce în fiecare zi de luni să măture mormântul lui William Blake.
Şi mătură nu doar frunzele ci şi umbrele, urmele, semnele, tot...