Introducere la Din Bucureştii de ieri (vol I) - Domni, boieri, orăşeni

Citiţi un fragment din această carte.


Evoluţia unui oraş sub diversitatea aspectelor lui edilitare şi urbanistice urmează evoluţia societăţii în general. Din acest punct de vedere, succedarea evenimentelor social politice, trecerea implacabilă a timpului, modificarea gustului estetic în arta construcţiei edilitare, într-un cuvânt întregul cortegiu de factori obiectivi şi subiectivi care condiţionează schimbarea compoziţiei urbanistice a unei mari aşezări orăşeneşti, pot fi recunoscute prin intermediul "straturilor" succesive pe care le păstrează imaginea lui contemporană. De asemenea, raportul este valabil şi în sens invers. Istoria unui oraş poate fi reconstituită din "semnele" pe care le păstrează sau le anulează în evoluţia sa de-a lungul timpului. Cu cât această istorie este mai bogată în evenimente, cu atât mai interesantă este descifrarea ei prin intermediul urbanisticii care are limbajul ei specific, desigur, mult mai concret şi viguros decât cel al unei cărţi cu paginile deschise şi ilustrate.

Un asemenea oraş este Bucureştii, capitala ţării noastre. Istoria lui este strâns legată de istoria formării şi afirmării statului român. De aceea, cunoaşterea trecutului pe care îl închide oraşul Bucureşti în reţeaua şi profilul său edilitar - de la cartierele sale vechi la cele mai noi cvartale - este echivalentă cu parcurgerea unei lecţii de istorie a patriei în general şi a Capitalei sale în special. O astfel de cunoaştere şi de iniţiere în trecutul Bucureştilor de altădată este un act de educaţie patriotică, un mod pedagogic de a-ţi forma sentimente estetice şi istorice, prin cunoaşterea a ceea ce este aparent "învechit", patriarhal şi tradiţionalist, prin depistarea în imaginea elementului modern a ceea ce aparţine unei permanenţe, unui caracter specific locurilor noastre istorice.

Dar istoria vie a Bucureştilor nu poate fi cunoscută şi recunoscută numai pe calea contactului direct cu ceea ce ni se înfăţişează astăzi ochilor. Ea necesită un sporit efort de documentare în arhive şi biblioteci, în muzee şi pe şantierele noastre arheologice. În ceea ce priveşte istoria oraşului, eforturile noastre se adaugă celor întreprinse anterior de Dim. Berendei, uitatul, prietenul lui Alex. Odobescu, D. Papazoglu, Ulysse de Marsillac, G. Ionnescu Gion, H. Stahl, C.I. Bacalbaşa, Nicolae Iorga, George D. Florescu, dr. N. Vătămanu, Emanoil Hagi Moscu, Constantin C. Giurescu, Dan Berindei, Paul Cernovodeanu, Panait I. Panait şi alţii care, fiecare în parte, au scris studii şi monografii sau lucrări de evocare asupra Bucureştilor, dintr-un punct de vedere parţial sau total. Oricare a fost unghiul prin care au încercat abordarea istoriei bucureştene, acesta, în mod firesc, nu a putut fi exhaustiv, deoarece imaginea însăşi a oraşului s a schimbat odată cu trecerea timpului. Dar nu numai informaţia vizuală pe care o oferă parcurgerea străzilor Capitalei noastre s-a schimbat în secolul nostru, ca şi în cele precedente, ci mai ales informaţia documentară asupra acestora, din cel puţin două puncte de vedere.

Istoricii şi cercetătorii istoriei Bucureştilor au folosit doar materialul arhivistic pe care îl aveau la dispoziţie la vremea lor, fie că fusese descoperit de ei înşişi, fie de alţii. Un material care vorbea mai mult despre secolele în care Bucureştii erau "scaun de domnie", decât de secolele mai apropiate.

Acest material era însă incomplet, mai bine zis depozitat în arhive, neputând fi întotdeauna consultat şi verificat. Aceasta pe de o parte. Pe de altă parte, a apărut momentul când, prin eforturi individuale sau colective, s-a trecut la depistarea de noi documente referitoare la istoria Bucureştilor şi la editarea lor de către Ion Ionaşcu, Paul Cernovodeanu şi subsemnatul. De asemenea, trebuie avute în vedere şi foarte multele documente şi comentarii privitoare la aceeaşi istorie a Capitalei, răspândite în publicaţiile periodice. Or, acest efort de sistematizare documentară se află încă la început. Între timp, noile cercetări de arhive au scos la iveală şi alte documente decât cele cunoscute până acum. Este momentul când se conturează posibilitatea alcătuirii unui corpus de documente bucureştene şi referitoare la Bucureşti. "Colecţionarea şi tipărirea numai a documentelor inedite - scriam în volumul din 1961 al Documentelor privitoare la istoria oraşului Bucureşti (1594-1821) - n-ar fi o operă completă dacă s-ar mărgini numai la aceste documente. Credem că un adevărat corpus documentar al Bucureştilor trebuie să cuprindă toate documentele, inedite şi publicate, referitoare la trecutul său, prezentate cronologic, traduse dacă este cazul şi însoţite de regeste şi note explicative. Numai după o asemenea vastă publicaţie ar putea apare o cât mai bună istorie a Bucureştilor." De la data când formulam acest deziderat au trecut aproape trei decenii, timp în care am publicat şi volumele II şi III din Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti (1821-1848) şi (1634-1800), vreme în care însuşi aspectul modern al oraşului nostru începe să înlocuiască imaginea lui tradiţională, aşa cum se mai păstrează încă prin unele din clădirile şi străzile sale de altădată.

Îmi exprim dorinţa, devenită deja nostalgie, de a contribui la impulsionarea editării acelui mult visat corpus documentar şi mai ales la grăbirea scrierii unei istorii cât mai complete a Bucureştilor, oraşul atât de fascinant, prin metamorfozele sale de-a lungul istoriei trecute şi actuale a ţării noastre. Desigur, documentele privitoare la istoria lui sunt încă incomplete, dar suficiente pentru a regăsi un fir logic pentru reconstituirea ei obiectivă. Prin lucrarea de faţă îmi manifest dorinţa de a completa eventualele lacune ale înaintaşilor mei, fiind însă conştient de faptul că noi revelaţii de arhivă ar putea să le completeze pe cele oferite de mine. Fondurile documentare de la Arhivele Statului Bucureşti (un adevărat tezaur de o deosebită importanţă), de la Academia R.S. România, din muzee sau diferite colecţii aşteaptă încă pe cercetătorul avizat şi pasionat, care să treacă la descifrarea şi transcrierea lor în vederea descoperirii de noi informaţii cu privire la istoria Bucureştilor.

Lucrarea de faţă are în vedere şi acest aspect, dar mai ales ea încearcă să sistematizeze informaţiile documentare de până acum, să extragă acele elemente concrete care pot facilita reconstituirea chipului obiectiv şi pitoresc, în acelaşi timp, al vieţii materiale şi spirituale a Bucureştilor. N-am urmărit însă în mod special relevarea pitorescului bucureştean de dragul pitorescului, ci descoperirea trăsăturilor caracteristice capabile să dea o imagine sintetică asupra diverselor aspecte care au compus (şi mai compun, din punct de vedere al vestigiilor) fizionomia Bucureştilor.

Sumarul cărţii urmăreşte, cum spuneam, realizarea imaginii sistematizate a multiplelor faţete ale trecutului Capitalei noastre. Am încercat deci, sub controlul informaţiei riguroase, să trasez mai apăsat contururile mai importante şi poate mai puţin cunoscute ale vechiului Bucureşti. Nu atât descriptiv, cât sintetic, ambiţionând să ofer cititorului şi viitorului istoric al Bucureştilor posibilitatea de a vedea enciclopedic cutare sau cutare domeniu al vieţii bucureştene edilitare, urbanistice sau instituţionale. (La unele din acestea am depus şi mărturie ştiinţifică de cele ce personal am văzut cu ocazia deselor săpături efectuate pentru ridicarea noilor construcţii.)

Astfel, după primul capitol, Cum au devenit Bucureştii capitala ţării, urmează altul mult mai mare, Viaţa socială în ultimele patru veacuri, care cuprinde principalele date istorice şi elementele sugestive referitoare la noţiunea de "familie" şi "casă" aşa cum rezultă ele din documente şi diferite mărturii; cum se reflectă relaţiile între oameni prin intermediul testamentelor şi donaţiilor, al modului cum se desfăşurau judecăţile în trecut etc. Cele două capitole referitoare la Alaiuri ne prezintă, documentar, felul cum erau primiţi domnii la înscăunarea lor, solii sau călătorii străini la Curtea domnească, precum şi celelalte care se făceau la diferite ceremonii şi evenimente.

Dintre numeroasele informaţii culese din actele veacurilor se conturează, credem, şi pulsul ambianţei sociale în care îşi ducea bucureşteanul viaţa zilnică, ambianţă nu întotdeauna "patriarhală" cum s-ar putea crede, evenimentele istorice din oraş şi din afara lui solicitându-l deopotrivă. Următoarele capitole detaliază viaţa socială a bucureşteanului pe câteva din coordonatele ei caracteristice.

În ceea ce priveşte aspectele economice şi utilitare, am încercat ilustrarea modificărilor intervenite pe faţa oraşului în capitolele: Podgoria şi viile oraşului, înfrumuseţarea şi urbanizarea Dealului Mitropoliei, Lipscanii şi importanţa lor în dezvoltarea comerţului, deci acele ritmuri interioare determinate de dezvoltarea economică şi politică a oraşului, de importanţa tot mai mare prin care acestea au influenţat dezvoltarea oraşului sub toate aspectele sale urbanistice: Iluminatul şi paza de noapte a oraşului, Alimentarea cu apă, Băile în secolele XVI XIX, Târgul Moşilor etc.

Dar Bucureştii îşi schimbă necontenit aspectul exterior, ajungând un oraş al contrastelor şi interferenţelor, datorită nu numai mecanismului economic şi politic, ci şi evenimentelor naturale prin care a trecut. N-a fost oraş în ţara noastră mai solicitat de calamităţi naturale (incendii, cutremure, inun-daţii, molime etc.) ca Bucureştii. Dar nu acestea au produs multele şi feluritele schimbări ale fizionomiei sale, ci oamenii care s-au ridicat să anihileze consecinţele nefaste. Am acordat un capitol special acestor "zguduiri" naturale, cât şi celor provocate de spiritul înclinat spre dreptate şi libertate socială al cetăţeanului bucureştean din secolele trecute.

De la descrierea sintetică a acestor aspecte social-istorice, care au conferit o anume particularitate istoriei Bucureştilor, am trecut la concretizarea fizionomiei oraşului Bucureşti prin relevarea aspectelor spirituale, culturale şi edilitare. Farmecul Bucureştilor de altădată a rezultat şi din felul cum s-au accentuat şi dezvoltat anumite "instituţii" ori, mai bine zis, cum anumite trăsături ale sale au devenit instituţii caracteristice. Astfel, pâlcurile de păduri interioare şi exterioare ale oraşului au devenit grădini publice, locuri de divertisment pentru locuitori. Descrierea acestora în capitolele Grădini şi parcuri relevă felul în care bucureşteanul ştia să-şi petreacă timpul liber, concepţia sa despre activităţile de divertisment. În acelaşi mod se pune problema şi pentru renumitele cafenele bucureştene sau pentru felul în care bucureşteanul ştia să şi petreacă timpul (cu folos sau fără) la cafenea. O prezentare mai dezvoltată am făcut pentru "Casa Capşa", una dintre cele mai importante cafenele şi cofetării din Bucureşti, cu o vechime mai mare de un veac, în care s-au dezbătut, ca la o "masă rotundă", problemele literare şi politice care erau la ordinea zilei.

Titlurile următoarelor capitole: Cum se călătorea altădată, Vechi case bucureştene, Învăţământul vorbesc de la sine despre conţinutul lor. Cu toate acestea, am expus pe larg capitolul Şcoala domnească de slovenie, unde îşi însuşeau învăţătura tinerii care scriau documentele şi diecii de cancelarii ale diferitelor dregătorii de stat; de asemenea, capitolul Institutul Schewitz Thierrin, unde copiii oamenilor cu stare materială bună învăţau limba franceză, care era obligatorie în orice conversaţie.

În capitolul Publicişti îndrăgostiţi de trecutul oraşului am scos în evidenţă activitatea publicistică a lui Iosif Genilie, Alexandru Pelimon, Dimitrie Papazoglu, Frédéric Damé şi Domenico Caselli.

În Varia curiosa am prezentat o serie de fapte, îndeletniciri şi curiozităţi care au fost odată.

Pe un fundal al Bucureştilor de altădată, să-l numim un fundal panoramic, de stampă, am introdus şi elementul uman prin capitolul Figuri şi tipuri bucureştene, în care am surprins, prin intermediul unor diverse sectoare de viaţă şi activitate (medicină, literatură, teatru etc.), mişcarea culturală, peisajul ei eterogen. Repet, intenţia noastră a fost de a desena un Bucureşti şi un tip de bucureştean cât mai exact şi cât mai sugestiv totodată, de-a face ca tabloul istoriei Bucureştilor să fie o mică enciclopedie în mişcare, sau care să sugereze evoluţia pe care istoria a imprimat-o bucureşteanului în succesiunea generaţiilor. Căci marea noastră Capitală, prin tot ce conservă şi edifică ea astăzi, este demnă de a avea o Enciclopedie a ei, aşa cum au şi alte metropole ale lumii.

Spre o mai bună reconstituire, la faţa locului sau în imaginaţie, a Bucureştilor din alte veacuri şi decenii, am căutat să oferim cititorului un material iconografic în mare măsură inedit. De multe ori, o fotografie sau o ilustraţie adecvată poate da mai multe informaţii documentare decât o poate face cuprinsul unui act vechi.