Cyber-spaţiul şi shortcut-urile lui

"Cyber-spaţiul" este altfel. Din multe puncte de vedere. Dar cea mai neobişnuită caracteristică a lui este implasarea. Nimic din "cyber-spaţiu" nu are vecini; nici o pagină nu are ceva în dreapta sau în stînga ei, în josul sau în susul ei. Pagina poate avea doar "link"-uri care duc altundeva, într-un alt loc fără vecinătăţi. Dacă deschidem o carte (la întîmplare), pagina ivită este gardată de un teanc de file în stînga şi de un alt teanc de file în dreapta; ţinem în stînga trecutul şi în dreapta viitorul celor conţinute în acea pagină. În "cyber-spaţiu", "navigatorul" stabileşte singur trecutul şi viitorul.

Un articol publicat în ziar lasă iluzia că va fi citit. Autorul (entuziast) va confunda tirajul publicaţiei cu numărul de cititori ai articolului său. Probabil, bietul om şi-ar abandona îndeletnicirea dacă ar şti cît de superficial (în marea majoritate a cazurilor) este parcurs textul la care el a cîntărit fiece cuvînt. Totuşi, textul rămîne pe hîrtie şi, graţie bibliotecilor, mai poate pica sub ochii unui cercetător din viitor. Hîrtia are avantajul de a face observabil, fie şi în fugă, măcar titlul care (poate) va invita la lectura întregului text. Hîrtia ajută literele să cerşească atenţia cititorului.

"Cyber-spaţiul" este cinic: te duci doar acolo unde te interesează, lăsînd milioane de "adrese" nevizitate, pierdute şi triste. "Cyber-spaţiul" nu este un loc rînduit, aleatoriu organizabil. "Cyber-spaţiul" trece drept un spaţiu la care oricine are acces. Doar că "cyber-spaţiul" este locul cu infinite ascunzişuri. Aşa cum un ziar îşi etalează articolele, permiţînd privirii să se oprească măcar cîteva clipe pe titlul articolelor şi numele autorilor, şi strada îşi ţine toate casele la vedere. Un cititor va selecta (din oferta zărită pe pagini) articolele ce-i par interesante, cum şi un trecător va identifica în desfăşurarea străzii casele care-i plac. Dar nu poate ignora anturajul. O casă nu se află într-un vid, ci între alte case sau lîngă altceva; şi nu poate fi izolată nici măcar în amintiri. În "cyber-spaţiu", izolarea există; acolo, o casă (virtuală) e înconjurată de nimic sau de orice, o casă poate fi plasată nicăieri sau oriunde. Este destul de periculos ce ne învaţă "cyber-spaţiul": că putem schimba oricînd "background"-ul. Ne-am putea obişnui cu ideea.

Plimbarea prin "cyber-spaţiu" nu înseamnă căutarea, parcurgerea drumului care duce în punctul ţintă, ci lipeşte instantaneu orice două puncte din el, oferind scurtătura ("Shortcut"-ul) între începutul şi sfîrşitul întîmplării. "Shortcut"-ul ne pune în braţe o carte din care nu au mai rămas decît prima şi ultima pagină. "Shortcut" este o cursă atletică în care linia de plecare coincide cu linia de sosire. "Cyber-spaţiul" nu înţelege la ce este bun efortul de a alerga un drum aşa de lung, cînd poate (printr-un "shortcut") să tragă linia de sosire sub tălpile concurentului.

Doar cine nu a scormonit printr-o bibliotecă nu ştie de cîte ori cercetarea este oprită ori deturnată de o descoperire neaşteptată. "Shortcut"-ul nu permite un asemenea traseu în "cyber-spaţiu". Şi lumea noastră a început să fie contaminată de "shortcut"-uri.

La televizor, arareori mai avem răbdarea de a urmări o întrecere sportivă; aşteptăm "rezumatele" - "shortcut"-uri - pentru a vedea doar golurile din partidele de fotbal sau doar sosirea participanţilor la o cursă. Nu mai avem răbdarea să privim toată lupta sportivilor şi recurgem la "shortcut"-uri pentru a afla rezultatele. Nu mai batem drumul pînă într-o parte sau alta a lumii; avionul ne oferă "shortcut"-ul rezonabil care ne conduce direct la destinaţie, văduvindu-ne de experienţa călătoriei.

Şi viaţa începe să arate ca în "cyber-spaţiu". În CV-ul oricui nu există decît "shortcut"-urile convenabile. În micile aşezări de altădată (poate şi de azi), viaţa omului era ştiută întreagă chiar dacă fiecare încerca să-şi umbrească momentele mai puţin reuşite cu clipele lui de glorie. Viaţa fiecărui om era cunoscută de toată lumea şi masca CV-ului bine întocmit nu avea cum să fie prinsă pe figura nimănui. Şi tot mai multe apucături din "cyber-spaţiu" sînt aduse tot mai des în viaţa reală. Puţină prudenţă s-ar cere... cel puţin atîta vreme cît noi sîntem cei care apasă pe butonul "shut down".