Parafrazez titlul cunoscutului film al lui Kim-Ki Duk (Spring, Summer, Fall, Winter... and Spring) pentru a vorbi despre 2017 al meu.
A fost un an bun. A fost 2+0+1+7 = 10. Poate n-a fost un an de nota 10 pentru alţii, dar pentru mine, cu bucurii, cu eşecuri, cu vise şi cu surprize cu tot, a fost!
Un an cu multă muncă, dar marcat şi de succesul aferent. Un an cu deplasări, călătorii, reveniri, un an plin!
Mare parte din anul meu 2017 a fost ocupată de... LiterNet. Dar hai să nu intru pe tărâmul narativ al prolepsei. Propun, mai degrabă, o anamneză ordonată, organizată, structurată:
Iarnă
De Revelion, stau cu sora mea. Ne uităm la Love Actually. În primele zile ale lui 2017, îl iau pe tata - sau mai bine zis el mă ia pe mine - şi mergem la Lunca Bradului, în excursie. Încă nu ştiu câte alte excursii mă aşteaptă anul acesta - deci încă nu mă pot bucura de această veste. Mă bucur, în schimb, de iarna montană, de vacanţă, de linişte şi de odihnă.
Începe şcoala. Verificări, forfoteală, tihna e o noţiune de weekend de-acum încolo, dar mă bucur, îmi place, e o iarnă veselă, agitată, vie.
Urmează o excursie în Franţa, cu o prietenă. Probabil acela a fost momentul în care relaţia a început să se strice. Dar n-o să uit niciodată Dijon-ul. Am băut o cafea lângă caruselul din imagine, ne-am plimbat, am făcut turul oraşului cu autobuzul.
Tot în Franţa, o ajut pe prietena mea să-şi cumpere bocanci. Albaştri. Îmi achiziţionez un Julian Barnes, mamei un Ionesco. Şi, la cerere, muştar de Dijon pentru sora mea.
Primăvară
Home, sweet home! E bine acasă. Încep să povestesc cu Răzvan Penescu despre publicarea unor traduceri la LiterNet. Anul 2017 începe să se agite. Sora mea pleacă pentru câteva luni în Caraibe. (!) În grădina părinţilor mei, totul e înflorit, atmosfera e de flower power, mai exact de flower shower.
Pe lângă munca asiduă, ies în oraş cu prietenii. E o primăvară frumoasă.
Vară
Încep planurile de vacanţă. Plănuisem cu prietena mea (cea cu care am fost în Franţa) să mergem în Grecia. Planul nu se materializează, aşa că pleacă fiecare în vacanţă cu familia - eu în Skiathos, ea în 2 Mai.
LiterNet continuă să fie o prezenţă activă în viaţa mea: primesc propuneri să scriu despre teatru, să merg la festivaluri.
Merg într-o excursie pe lângă Târgu-Mureş, cu sora mea, întoarsă din Caraibe cu fotografii superbe şi cu noi experienţe la bord. Se pregăteşte să plece în Anglia, se angajează acolo. Petrecem cât de mult timp putem împreună. Aşadar, excursia. Intrăm în curtea unei case vechi. Scot aparatul foto:
Urmează ziua mea. Moment trist, de despărţire. Momentul în care se rupe relaţia cu prietena mea de-o viaţă, în ciuda a ceea ce credeam. Primesc, însă, un semn de carte handmade, pictat, cu prietenul meu cel mai bun. Mulţumesc, Ivona, mulţumesc, Emil!
Ziua mea a fost cel mai greu moment din anul 2017. Cu-atât mai mult mulţumesc prietenilor şi familiei care mi-au fost alături.
Toamnă
Dar n-am timp, nu-mi permit să mă complac în supărări. Vine Gala HOP, începe Festivalul "Poveşti" de la Alba Iulia. (Mulţumesc, LiterNet, încă o dată!)
Văd teatru, scriu, muncesc (îmi amintesc şi-acum nopţile nedormite şi dimineţile cu ness), dar merită! Mă bucur că am fost la Gala HOP, mă bucur că am fost la "Poveşti"!
La Alba Iulia, revăd foşti studenţi, cunosc oameni noi, şi "prind" în fotografie familia Sufleţel. Fără să ştiu cum îi cheamă, îmi denumesc poza "love".
Revin la Tîrgu-Mureş. Citesc, citesc mult. Mai mult în engleză. Îmi comand cărţi. Mă uit la filme, la seriale, pe Mubi, pe Netflix. Redescopăr cafeaua cu cocos, merg la ore, iar citesc, iar beau cafea.
Fac fotografii, le încarc pe Facebook şi pe blog (obiectivsubiectiv.wordpress.com), şi iar muncă, şi iar odihnă - pe cât se poate.
Analepsă cu toamnă timpurie: excursia la sora mea, în Anglia. Văd Hartlepool, Newcastle, un pic din Doncaster şi dau o fugă în Scoţia, la Edinburgh.
Iarnă
După ani de zile, mă întorc la Bucureşti, pentru un workshop. Pe tren, se naşte pagina de Facebook a blogului meu foto: facebook.com/obiectivsubiectiv/
Apoi încep bilanţurile. Goodreads îmi arată câte cărţi am citit în 2017, Facebook - câţi prieteni mi-am făcut.
Şi-mi fac şi eu propriul bilanţ: pierderi şi câştiguri. Da, mi s-a refuzat un studiu de către o revistă online. Da, draftul romanului meu nu a prea avut feedback (în afară de mama mea şi de sora mea şi de o altă fostă prietenă n-a zis nimeni nimic). Da, am rămas cu mai puţini prieteni. Dar tot răul spre bine. Şi cât bine a fost anul acesta! Traduceri publicate (aici şi aici - mulţumesc, din nou, LiterNet!), cărţi citite, filme văzute, excursii, prietenii consolidate, conferinţe, cursuri, aflu că mi s-a aprobat aplicaţia de visiting pentru anul 2018, am absolut tot ce-mi trebuie, ne-a mers bine şi mie şi familiei mele... şi mai şi ninge afară când scriu asta!
Până una-alta, o ultimă imagine din 2017, cu gânduri bune şi vise pentru 2018, care sper să fie un an de nota 11!
Rămâi cu bine, 2017! Mulţumesc pentru tot! Iar vouă, dragi cititori, vă doresc un An Nou cu împliniri şi bucurii! La mulţi ani! La multe ierni, primăveri, veri şi ierni minunate!
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2017 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 20 ianuarie 2018. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)