Câteva recomandări de lectură, ca de fiecare dată, fără altă competenţă decât pasiunea.
1. Vestul şi restul - Niall Ferguson
Nu e genul de carte pe care să o iei pe plajă decât dacă încerci să o agăţi pe tipa care citeşte şi ea, ostentativ, Dostoievski. Ea are un exemplar de Crimă şi pedeapsă, uns involuntar cu cremă solară cu factor de protecţie 15, "mai mult nu folosesc că am citit că, de fapt, afectează pielea", iar tu îl citeşti pe unul dintre marii istorici europeni în viaţă.
Unii spun despre Niall Ferguson că a ajuns la un nivel al celebrităţii care îl face să-şi recircule ideile. Că fiecare carte nouă le include pe celelalte. Dar Vestul şi restul, apărută la editura Polirom, e agreabilă şi restituie unui european sentimentul încrederii, într-un mod elegant, fără interjecţii la adresa altor civilizaţii.
Şi apropo de duminica aceasta din Parlamentul României. Una dintre ideile principale ale cărţii lui Ferguson este aceea că, inovativă ştiinţific, cultural şi politic, Europa a rămas consecventă vechilor principii democratice. Fără să fie static, Occidentul a fost credincios regulilor. Norma a învins, mereu, ca regulă de dezvoltare, capriciul. Apropo de Dragnea şi Grindeanu.
Indiferent pe cine simpatizăm politic sau, mai fidel situaţiei concrete, pe cine detestăm, Vestul şi restul ne reaminteşte că există alegeri, că voinţa poporului e sacră şi că la baza democraţiei stă egalitatea cetăţeanului şi a votantului. Cu cât mai mulţi oameni au căpătat dreptul de vot, scrie Niall Ferguson, cu atât salariul mediu net în Europa a crescut.
Şi nu numai. Dezvoltarea unei societăţi, de la speranţa de viaţă şi până la inovaţia de elită ştiinţifică, e corelată cu ceea ce nouă, în România, ne cam pute: răspândirea şi respectarea votului popular şi egal.
Nu ne convine ce iese la vot? Convingeţi-i data viitoare pe mai mulţi oameni că ideile voastre sunt bune! Şi folosiţi cremă cu factor mai mare!
2. Distanţa dintre noi - Jhumpa Lahiri
Suntem la literatură, de cea mai bună calitate, şi, de data asta, cartea e construită perfect pentru plajă. Distanţa dintre noi are formatul acela prelung şi coperta cu predominanţă verde şi roşu, ca un semafor artistic: "De şezlongul meu nu se apropie decât cine vreau!".
Dar nu e o carte de fete, oricum niciodată n-am înţeles ce înseamnă categorisirea asta stupidă. E, pur şi simplu, o carte bună!
Apărut la editura Nemira, romanul lui Jhumpa Lahiri spune povestea unei familii de indieni din sudul subcontinentului, sau subcondimentului (cum alintă Rushdie India), care emigrează în America. Acesta e fundalul, iar povestea îl depăşeşte. Relaţii, părinţi, ideologie şi viaţă, Jhumpa Lahiri le desenează minimalist şi explică eşecurile noastre fără să ne fi văzut vreodată la faţă.
În schimb, noi am cunoscut-o. O ştim pe Lahiri în fiecare scriitor care foloseşte cuvinte şi stări simple pentru a te răscoli la săptămâni după ce ai terminat cartea.
3. Arhipelagul altei vieţi - Andrei Makine
Asta chiar e o carte de fete.
Glumesc!
Makine nu are margine la foaie, el scrie până te umple de toate stările. Arhipelagul altei vieţi, scoasă recent la editura Polirom, descrie istoria unui grup de soldaţi sovietici care urmăresc un evadat dintr-un lagăr în extremul-orient al Rusiei. Ca în multe dintre romanele lui Makine, povestea de iubire domină şi, de data asta, încheierea nu e tristă.
Atât de fluent e romanul încât ai nevoie şi de ziare, pentru că îl termini la jumătatea călătoriei Bucureşti - Cluj.
4. Tunelul cu porumbei - John le Carre
Până în noiembrie 2017, când va lansa noul său roman de acţiune, se întorc personajele lui George Smiley!, John le Carre ne oferă poveşti din viaţa sa. Capitolele sunt scurte şi le puteţi citi în orice cheie doriţi. Cartea e recent publicată la editura RAO.
Dacă vreţi să epataţi, descrieţi-o ca pe o carte cu întâmplări şi portrete inedite ale lui Yasser Arafat, Stanley Kubrick, Bernard Pivot, Margaret Thatcher, prim-ministrul URSS şi generalul KGB Evgheni Primakov şi alţi oameni pe care un scriitor de uriaş succes i-a întâlnit de peste o jumătate de secol în care a avut acces în spatele cortinei.
Dar dacă v-aţi lămurit că nu e nicio şansă la tipa cu Dostoievski, din care iese deja fum, citiţi doar de plăcere Tunelul cu porumbei! Sunt pagini lejer de parcurs, cu descrieri savuroase ale lumii fragile a serviciilor secrete, politicii şi regilor care cred că stăpânesc lumea. John le Carre este maestrul care ne arată că, de fapt, doar capacitatea de convingere a spionilor ne face să le credităm serviciile cu atâta putere!
5. Şcoala de noapte - Lee Child
În sfârşit un roman de aventuri!
De regulă, thrillerele lui Lee Child se petrec în mici oraşe americane, unde eroul său, Jack Reacher, se tunde cu doi dolari. Acum se tunde cu cinci, la Hamburg, în căutarea unor terorişti. Asta mi se pare o eroare de documentare. Te puteai tunde acum 15 ani în Germania doar cu 5 dolari?
Editura Trei a pus mâna pe Lee Child şi acesta este cel mai recent roman al său. Dacă n-aţi citit Lee Child până acum, cumpăraţi-i şi următoarea carte, care se anunţă o revenire la decorul clasic al acţiunii sale. Şcoala de noapte e altfel, mai ritmată şi înşurubată în temerile globale. Începeţi-o la umbră, că altfel e posibil să uitaţi de cremă!
6. Pisica lui Dalai Lama - David Michie
Nu contează dacă susţineţi familia tradiţională sau ardeţi beţişoare când ascultaţi muzică reiki. Pisica lui Dalai Lama e un deliciu. Un deliciu nu despre budism, ci despre felul în care putem privi greutăţile, pierderile şi pe fata care îl citeşte pe prosop pe Feodor Dostoievski.
Tradus la editura Atman, David Michie e o figură care s-a născut în Africa, a trăit la Londra şi acum scrie la Perth, în Australia, unde să nu mai vorbim cum arată plajele.
O pisică maidaneză din New Delhi ajunge la curtea lui Dalai Lama de la Dharamsala. Face ce facem toţi când dăm de bine: se îngraşă şi devine fiţoasă. Până se apucă să înveţe recunoştinţa.
7. Confesiunile unei călugăriţe budiste - Ani Chöying Drolma
Din aceeaşi lume vine şi Confesiunile unei călugăriţe budiste, de pe lista noutăţilor de la Humanitas. Ani Chöying Drolma e mai sobră, contemporană, dar lectura e reconfortantă şi-ţi deschide orizontul. Cele două cărţi se completează.
8. Grădina ceţurilor din amurg - Tan Twan Eng
Cu doar două romane scrise până acum, ambele traduse la noi, Tan Twan Eng e un scriitor malaiezian original. Grădinii ceţurilor, apărută acum câţiva ani la Polirom, dar pe care o găsiţi încă în librării şi pe net, e animată de romantismul etern şi complicat al Asiei. Nu e carte de război. Deşi rănile sufleteşti de acolo vin.
Acţiunea se petrece în ţinutul ceaiului din Malaiezia. Eroul masculin se prezintă drept maestru japonez al grădinilor imperiale.
Iar povestea e exact literatura de care au nevoie fata sau băiatul care s-au galvanizat pe nisip în aşteptarea unei cărţi bune, în timp ce citesc o carte de programare C++, învelită în coperţi de Dostoievski.
