Cărţi:
Mi-au plăcut mult în 2017 câteva (le scriu în ordinea citirii): Castelul de sticlă de Jeannette Walls, fabuloasa istorie a unei familii americane nomade, Trei săptămâni în Anzi, pentru cum e narată de Marius Chivu minunata de călătorie a celor doi, autorul şi Marius Rădoi, Cazemata lui Tudor Ganea, un roman halucinant.
Anul 2017 va rămâne in istoria personală ca cel în care m-am răfuit cu Omul fără însuşiri al lui Musil, despre care se spune că este unul dintre romanele semnificative ale secolului XX. Nu ştiu ce m-a mânat în luptă cu cartea asta de 1.400 de pagini care mi s-a părut grea - Poate dragostea mea pentru Viena? Poate modul în care sunt creionate personajele? - nu am mustrări să mai şi renunţ din când în când la câte o carte, dar hei!, cine spune că lecturile trebuie să fie numai pasionante, minunate? Citită, dar fără mari satisfacţii.
Bucuria de a cunoaşte autorii unor cărţi abia apărute sau în curs de apariţie, admiraţia mea pentru ei, oameni care au multe alte activităţi, familie, care au găsit puterea şi disciplina de a duce la capăt un roman - Veronica D. Niculescu (mai multe romane în acest caz!), Mihai Buzea, Irina Georgescu, Bogdan Răileanu, Sorana Chiru, Iulia Gherasim.
Nu credeam, acum când sunt atât de multe imagini disponibile online, dar au apărut nişte albume de fotografie numai bune de avut acasă - Protest de la Documentaria, un volum colectiv cu protestele din ultimii zece ani - da, alea la care am fost cu prietenii, la care am făcut salam de biscuiţi şi am băut ceai în ploaie -, Bucureşti Optimist de Cristian Vasile şi Atlasul frumuseţii de Mihaela Noroc.
Online:
Bucuria unor lecţii de muzică cu Andrei Irimia şi serile de luni de taifas între Marius Chivu şi invitaţii săi de la All U can read.
Teatru:
Ana Ularu în O intervenţie, Ilona Brezoianu în Peretele.
Experienţe:
1. The Power of Storytelling - Jacqui Banaszynski care, când a fost întrebată ce subiect ar "acoperi" despre România a răspuns repede: Cum puteţi să vă descurcaţi cu toate care sunt stricate aici? şi proiecţia lui Finbarr O'Reilly, Under Fire: Journalism in Combat, la care s-a întâmplat ceva, o emoţie, o silă de confort - în timp ce mă afundam în scaun, desigur.
2. Lecţia de surfing - am fost în Bali şi unul din motive a fost că e o Mecca a acestui sport. După câteva exerciţii pe uscat ca la armată, culcat- în picioare, la loc comanda şi mult prea repede după părerea mea, am intrat în apă ca să mă ridic pe placă direct în ocean. Valurile m-au aruncat pe fundul mării la primele încercări, mi-am julit genunchii, sângeram, instructorul m-a întrebat dacă vreau să continui. Da, voiam. La început mi s-a adresat în ruseşte, i-am spus că nu înţeleg, dar pentru că se încurca cu numele meu a continuat să-mi spună Nadia. El, un indonezian cu patru nume, ca la spanioli, mi-a explicat el, unul fiind Allan. Mi-a spus că părinţii i-au găsit numele pe Google. Am constat răutăcioasă (în gând) că nu au căutat mai departe de litera "A".
3. Lecţiile de spaniolă - dincolo de vocabular şi gramatică am simţit cum mă limitez la câte un singur univers, când de fapt trăiesc într-o galaxie, că ascult prea multă muzică / văd prea multe filme din Marea Britanie şi SUA.
4. Cursul de dans cu Judith State - va fi o noua serie la WASP în 2018. Faci nişte exerciţii fizice, dar pleci cu lecţii de suflet şi echilibru.
5. Serile de dans de la Linotip, Arcadie Rusu este un maestru în artele spectacolului
6. Şedinţa foto cu Valentina Balasa Ario, lector la Fundaţia Calea Victoriei (are mai multe roluri, dar în acesta am cunoscut-o eu). Poate părea frivol, dar pentru mine e o istorie de familie. În fiecare an, de ziua mea, mergeam cu bunicul de la Constanţa la un fotograf profesionist să vedem trecerea câte unui an pe chipurile noastre. Era micul nostru ritual. Am rămas cu aceasta deschidere pentru astfel de momente în care nu mă simt deloc confortabil, dar continui să cred că e o experienţă de autocunoaştere, un exerciţiu util, un cadou frumos.
Explorări:
1. Insulele Lofoten - aurora şi călătoria într-o zonă a lumii în care pare că nu se întâmplă nimic. E o singurătate de-ţi ţiuie urechile. Nu sunt magazine de suveniruri, nu sunt supermarketuri, în general nu e nimic care să amintească de comerţ, industrializare şi tehnologie. Eşti doar tu cu prietenii tăi şi întinderile nesfârşite de munte, mare şi stative cu peşte pus la uscat. Gazdele sunt pescari care se culcă devreme pentru că "e sezonul codului".
2. Cund şi Târgu Mureş - ouăle Benedict cu trufă rasă de la Valea Verde, brânza cu cimbru sau cea maturată în cognac cu nuci, pita cu untură şi boia, palatul culturii, Cincşor, atâtea motive de bucurie în ţară, aproape.
3. Barcelona - Spitalul Sant Pau, în stil modernist, cum sunt majoritatea clădirilor la care se înghesuie mii de oameni, oarecum în afara traseelor turistice (am văzut doar doi curioşi), dar aproape de Sagrada familia. Apoi, piaţa La Boqueria unde am fost patru zile, duminică era închis că m-aş fi dus şi atunci, un loc plin de vervă şi delicatese culinare, unde îmi aşteptam cuminte rândul pe unul din scaunele din barurile tapas la care bucătăria e la vedere. Dacă eşti o persoană galantă şi răspunzi zâmbind unuia dintre bucătarii care-ţi face cu ochiul, mai primeşti un pic de cava, un pont culinar şi o mică lecţie de spaniolă despre numele diverselor scoici.
4. Expoziţia David Bowie is - am înţeles că nu e cazul să ne facem probleme dacă ne interesează prea multe domenii, undeva punctele se leagă. În ultima sală.
La mulţi ani!
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2017 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 20 ianuarie 2018. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)