Un mini-program pentru Bucureşti

Renaşterea urbanistică a Bucureştiului ar impune concursuri de arhitectură pentru orice clădire publică, atât în centrul oraşului, cât şi pentru orice clădire privată cu peste 500 mp construiţi desfăşuraţi.

Cel puţin 2% din orice investiţie publică în construcţii (şi din orice investiţie, publică sau privată, peste 500 mpcd în centrul oraşelor) trebuie să se regăsească în lucrări de artă publică aferente edificiului şi în mobilier / echipament urban. Suma se calculează la autorizare şi se depune într-un cont separat, la dispoziţia primăriei de sector. Alegerea artiştilor se va face prin concurs, din juriul căruia obligatoriu va face parte şi reprezentantul beneficiarului, cu drept de veto.

Toată suprafaţa ocupată la sol de clădiri noi ar trebui să se regăsească la final ca grădină pe faţadă sau terasă. Suprafaţa verde a clădirii se deduce din suprafaţa taxabilă, suma recuperate servind întreţinerii grădinii. Primăria trebuie să încurajeze mansardarea blocurilor construite după 1977 cu locuinţe ieftine pentru tineri. Clădirile noi trebuie echipate în mod obligatoriu cu cel puţin o sursă de energie regenerabilă, iar primăriile trebuie să încurajeze instalarea de echipament de producere durabilă, asociată, a energiei termice şi electrice (mini-centrale eoliene cu turbină verticală, utilizarea fotovoltaicelor).

E nevoie de scutirea de taxa de proprietate pe 10 ani şi împrumuturi fără dobândă pentru proprietarii de clădiri monumente istorice care le restaurează. Scutirea de taxe şi împrumuturile preferenţiale se adresează exclusive recuperării clădirilor listate, nu şi celor noi, adăugate sau co-existente pe amplasament. Se impune construcţia, în timpul vieţii noastre, de parcări park & ride pe inelul perimetral, în parteneriat public-privat, în costul parcării intră şi abonament pe transportul în comun în zona centrală.

Trebuie schimbată organizarea teritorială a oraşului de azi: într-o zonă centrală plus comune urbane (districte cu graniţe naturale), care să poată aplica taxe (sau reduceri de taxe) proprii. Zona metropolitană Bucureşti, care să fie condusă de un guvernator cu rang de ministru, include zona centrală (în interiorul inelului perimetral), comunele urbane şi comunele suburbane. Trebuie abandonată logica oraşului cu sectoare / felii de pizza, unde concentraţia de alegători e pe periferie, iar centrul e tăiat în cinci, astfel încât, de fapt, nimeni nu are interesul de a-l îngriji.

Doar plecând de la aceste schimbări, Bucureştiul are şansa să devină o Capitală europeană, cu potenţial turistic şi resurse durabile de dezvoltare.