Tu ce ai făcut anul trecut? - 2017

Am dansat prin viaţă anul trecut. Sau viaţa a dansat prin mine, ori cu mine. Nici nu ştiu, cine pe cine a putut să invite la dans prima dată. Ce rost are să-mi bat capul? Important este că am dansat cu viaţa atâtea dansuri, câte genuri nu sunt pe lume!

Am dansat: "Caută-ţi locul!". Cred că aici am invitat eu viaţa şi i-am arătat primii paşi, după ce m-am decis să-mi urmez ţelul şi să-mi găsesc locul de muncă visat. Dansul e simplu, iei de mână viaţa şi pe muzica ta preferată ţii paşii înainte. Dacă ea face o mişcare spre stânga sau dreapta, tu faci o piruetă şi astfel o aduci pe drumul dorit de tine. Acum dansez printre flori şi pomi, printre oameni minunaţi, printre lucruri noi şi mereu pline de farmec.

Am dansat:"Omule, pomule!". De nu m-ar fi luat amărâta asta de viaţă la dans! Peste negru pământ mi-am purtat paşii cu ea, vărsând lacrimi pe iarba ce o să crească peste trupul ce nu mai este printre noi. L-am pierdut pe cel care m-a lăsat să mă joc liber deşi eram om mare, dar el m-a lăsat să cresc prin joc şi joacă, un om în toată puterea. Nu mai este trupul, dar prin jocul dansului, el trăieşte în mine şi acolo unde este, face regie. Exact ce ştie el mai bine.

Am dansat: "Iac-aşa sunt eu!". E un dans vioi. Se joacă în unu, doi, sau mai mulţi. Aici viaţa e mai mult asistentă. Eu mi-am purtat paşii de dans prin pagini de cărţi, prin locuri minunate, prin lumi noi, prin peisaje de vis, prin mulţimi şi locuri pustii. Eu am dansat de fericire când am lăsat o frântură din suflet să iasă de sub tipar. Eu am dansat, aşa mi-e felul, jucăuş şi astfel mi-a fi mai uşor să trec urâtul.

Am dansat: "Păsărică mută-ţi cuibul!". E un dans la care viaţa trebuie luată la braţ. Se ţine bine şi se fac paşi mici şi cât mai siguri. Schimbarea casei nu e un dans simplu, trebuie făcute repetiţii, dacă ai cum. În cazul meu dansul a mers pe repede înainte. Am luat viaţa la braţ, i-am făcut un vânt şi am învăţat din mers, împreună, dansul. Dar a funcţionat. Pentru tot ce a fost, este şi va fi, mulţumesc acum şi în fiecare zi.

Am dansat: "Bate, bate inima!". Ciudat dans, niciodată nu l-am înţeles. Viaţa ţine mereu să adauge paşi noi la dansul ăsta şi pare-se, niciodată eu nu îi pricep. Nu ştiu, se pare că nu am o coordonare bună între paşi şi inimă. Când simt că totul e bine, că am prins mişcarea şi că rotiţele merg bine împreună, că în final inima are aceeaşi mişcare cu pasul de dans, eii, atunci viaţa adaugă ea ceva şi totul se schimbă. Nu-s bun la dansul ăsta! Aşa că inima bate, când tristă când veselă, dar nu bate în paşii de dans ai altei inimii. Nu ştiu cum oare poate să fie, dar paşii de dans care merg cu ai mei nu se potrivesc cu inima mea.

Am dansat şi... parcă viaţa a fost mai uşoară. Atunci când s-au mai prins suspine, am bătut din pas mai tare şi aşa a trecut un an, în care am învăţat că tot ce am nevoie să fiu fericit, este să fiu eu, în acelaşi pas de dans cu viaţa.