Ideea de filosofie practică / practică filosofică, promovată de filosoful francez contemporan Oscar Brenifier, se prezintă ca o nouă articulare a ce poate însemna filosofia şi a ce poate face filosofia la momentul actual, când a fost asimilată cu alte discipline umaniste şi, în rând cu ele, este din ce în ce mai marginalizată în sistemul universitar şi academic.
Modelul dominant al activităţii filosofice în mediul academic actual a devenit un fel de istorie a ideilor, bazată pe exegeza textelor canonice. Brenifier propune o abordare complementară. Fără a nega valoarea exerciţiului academic al filosofiei, filosoful practician francez se axează pe două dimensiuni marginalizate sau luate ca de la sine înţelese în mediile filosofice: atitudinile şi competenţele.
Gândirea lucidă, clară şi riguroasă nu este un dat, ci este cultivată şi făcută posibilă de un sistem de predispoziţii mentale şi existenţiale - ceea ce Brenifier numeşte atitudini - care includ capacitatea de a lua distanţă faţă de propriul punct de vedere, capacitatea de a privi cu suspiciune la orice idee, indiferent de cine ar fi expusă ea, "suspendarea judecăţii" la modul cartezian sau husserlian, curajul gândirii manifestat prin disponibilitatea de a duce o idee la consecinţele sale ultime, autonomia intelectuală etc.
Competenţele sunt de ordin discursiv şi cognitiv. Brenifier le grupează în trei mari categorii: competenţe de aprofundare a unei idei (care includ identificarea presupoziţiilor, explicitarea, reformularea, argumentarea, exemplificarea etc.), competenţe de problematizare (chestionarea / interogarea şi formularea de obiecţii) şi competenţe de conceptualizare (capacitatea de a distinge esenţialul de accidental, recunoscând concepte preexistente sau creând ad hoc concepte noi).
În trei decenii de experimente, Brenifier a reuşit să creeze tipul de mediu în care aceste competenţe şi atitudini pot fi învăţate şi exersate. Este vorba de climatul unui atelier în care participanţii învaţă să gândească împreună şi să examineze critic gândurile exprimate, indiferent dacă este vorba de idei proprii sau ale altora. În cadrul acestor ateliere, se cultivă o anumită sensibilitate şi atenţie filosofică la exprimarea gândurilor şi la gândurile exprimate. Ideea exprimată de cineva - printr-o întrebare, o obiecţie, un răspuns la întrebarea altcuiva, o interpretare a unui text citit anterior în grup - este examinată "sub lupă", iar grupul întreg, sub îndrumarea facilitatorului, care propune o succesiune de întrebări în manieră socratică, încearcă o "critică internă" a ideii expuse. Se caută problemele intrinseci în ideea exprimată - o deprindere de gândire neglijată azi, în contextul cultului "pozitivităţii" - şi, rând pe rând, diferiţi membri ai grupului susţin cu argumente sau combat cu argumente punctele de vedere expuse, se parafrazează unul pe celălalt pentru a se asigura că s-au înţeles reciproc, remarcă alunecările de sens sau suprainterpretările apărute în cursul discuţiei. În dinamica de grup, fiecare participant devine conştient de stilul propriu de gândire, de avantajele şi carenţele pe care le au deprinderile lui cognitive. Astfel, practica are un dublu aspect: pe de o parte, capacitatea de a examina "obiectiv" - adică descentrat de pe propria subiectivitate - o idee şi, pe de altă parte, capacitatea de a reflecta asupra subiectivităţii proprii, asupra "funcţionării" (cum o numeşte Brenifier) minţii tale. Aceleaşi abilităţi şi atitudini sunt puse în act şi în practica tipului de conversaţie faţă către faţă între un "filosof practician" şi un "client", numit "consultaţie filosofică" sau "consiliere filosofică". Ghidat de interogarea radicală a "filosofului", "clientul" învaţă să-şi examineze în mod detaşat şi reflexiv discursul şi gândirea, devenind conştient de lucrurile pe care preferă să nu le gândească sau pe care le ia drept de la sine înţelese şi învăţând, treptat, de-a lungul câtorva şedinţe, autonomia faţă de prezenţa "filosofului" - capacitatea de a se chestiona el însuşi.
Exerciţiul atelierelor de filosofie este benefic pentru multiple comunităţi. Brenifier şi discipoli de-ai săi au lucrat în acest mod cu copii, inclusiv în instituţiile preşcolare; cu adulţi interesaţi de "dezvoltare personală"; cu departamente de HR ale corporaţiilor care vor să evalueze abilităţile de gândire ale potenţialilor angajaţi; cu profesori din şcoli şi universităţi care vor să-şi înveţe elevii să gândească şi să se exprime clar; cu deţinuţi din închisori; cu oameni de afaceri care vor să-şi înveţe echipele să examineze împreună, în mod critic, o problemă.
Stilul de filosofare propus de Brenifier - lucrul atent asupra unui gând, indiferent dacă este exprimat de altcineva într-o conversaţie, scris de tine însuţi sau aparţinând unui autor ce scria cu 2.000 de ani în urmă - poate fi deprins în cadrul unor asemenea ateliere şi pus în practică ulterior, fie pe cont propriu, fie în cadrul unor întâlniri moderate / facilitate de cei care au avut experienţă personală cu maniera sa de lucru.
Detalii despre atelierele din Bucureşti: https://www.facebook.com/Atelier.Filosofic/
Înscrieri şi întrebări: [email protected]
Eveniment susţinut de Institutul Francez în parteneriat cu CEREFREA - Centrul regional francofon de studii avansate în ştiinţe sociale şi Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti.
***
Oscar Brenifier deţine o diplomă de licenţă în biologie (Universitatea din Ottawa) şi un doctorat în filosofie (Paris IV - Sorbona). De mulţi ani, atât în Franţa, cât şi în restul lumii, lucrează la conceptul de "practică filosofică", atât din punct de vedere teoretic, cât şi din punct de vedere practic. Este unul dintre principalii promotori ai proiectului de filozofie în oraş, organizând ateliere de filozofie pentru copii şi adulţi şi cafenele de filosofie, fiind astfel un cunoscut consultant în filosofie. A publicat circa treizeci de cărţi în acest domeniu.
Alex Cosmescu este cercetător ştiinţific la Academia de Ştiinţe a Moldovei. Lucrează la intersecţia dintre filologie şi filosofie, asupra unor teme precum clasificarea textelor, fenomenologia corporalităţii şi a intersubiectivităţii, relaţia dintre corporalitate şi limbaj.
