Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  autoficţiuni

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Un nevăzător


Alexandru-Radu Săvulescu

13.03.2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Ochiul alb, lipsit de culoare şi de viaţă, contrastează puternic cu linia roşie a rănii proaspete de pe obraz. Din carnea crudă, despicată adânc pe o lungime de câţiva centimetri, zvâcneşte un sânge gros, care-i curge pe faţă. Vrea să înţeleagă ce l-a tăiat, şi atinge uşor cu degetele tabla răsucită a pervazului. E una din casele abandonate din cartier. Îşi retrage rapid mâna când dă de o aşchie ascuţită, care-l înţeapă. Îşi continuă drumul cu sângele picurându-i pe haine. Îşi plimbă bastonul alb pe trotuar în faţa lui, în arc de cerc, căutând eventualele obstacole de jos. Se loveşte uşor de un coş de gunoi prins de un stâlp pe interiorul trotuarului. Se fereşte, şi-şi continuă drumul nesigur, din cauza denivelărilor întâlnite la tot pasul pe trotuar. La colţ dă cu capul într-un semn de circulaţie montat prea jos. Pune mâna pe semnul de circulaţie, se apleacă cât e nevoie ca să treacă pe sub el, şi încearcă să avanseze. Nu are însă pe unde, fiindcă drumul este blocat de un rând de maşini aşezate bară în bară. Se întoarce câţiva metri de unde a venit, ca să caute alt loc de trecere. Calcă în ceva moale şi lipicios. Se apleacă puţin, şi simte mirosul de care se teme cel mai tare, pentru că nu iese decât foarte greu - caca de câine. Îşi freacă tălpile de asfalt, încercând să se cureţe, dar mai mult se murdăreşte. Îşi reia drumul. Găseşte cu bastonul un loc de trecere printre două maşini. Se dă jos cu atenţie de pe bordură. Ridică bastonul alb deasupra capului, semnalizând astfel că vrea să traverseze. Nu se lansează însă în traversare până nu ascultă atent zgomotul străzii, asigurându-se că nu se apropie nicio maşină. Face câţiva paşi. Abia acum aude şuieratul unei maşini care vine parcă zburând. N-are timp să se mai ferească din calea ei. Şoferul va spune mai târziu că n-a văzut bastonul alb, şi că oricum acolo nu era loc de traversat, de unde era el să ştie că o să-i sară-n taman un orb în faţă. Nu va menţiona nici că atunci când a făcut accidentul citea, în timp ce conducea, un mesaj pe telefonul mobil.

(Bucureşti, martie 2018)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer