Jurnal de idei (I)

Am adăugat modului de locuire poverist locuinţa de serviciu şi faptul că trebuie să te muţi continuu (acum - să emigrezi), sa nu te intoxici de un loc, ca mod creştin de locuire-pe-traiectorie. Cred că este o temă care merită atenţie: locul devine traiectorie, deci locuirea îşi schimbă natura cu totul, nu e doar mobilă, e şi pendulatorie, cu cel puţin două capete, pseudo-acase; oricum, avem mereu menţiuni despre faptul că suntem străini pe lumea asta, că nu trebuie sa ne ataşăm de ea; Iisus vorbeşte despre deplasare, predicare continuă şi, unde nu eşti bine primit, să scuturi şi praful acelui loc de pe tălpi, plecând!

Mă tot gândesc să mă corectez, în lumina acestor lucruri găsite în Noul Testament, mai cu seamă la Sf. Paul, genial, l-am recitit acum cu adevărat, în fiecare seară, în singurătatea apartamentului de la Cincinnati; trebuie să regândesc tema amplasării, locul pentru biserică, pentru că asta pare mai degrabă o cerinţă pre-creştină; rămâne valabilă arhivarea (construirea pe acelaşi loc), dar cred ca nu e de anatemizat nici fundarea "undeva", oriunde (loc decis prin tragere cu arcul, vis, amplasament primit de la primărie etc.), adică într-un loc fără date evidente...

Am dat de Jurnalul lui Mircea Eliade în engleză, cred că sunt cele mai deştepte pagini de jurnal scrise de un scriitor român vreodată (din cât am citit până acum). Insist: de un scriitor. Modul cum vede în jurnal totul - locurile, casele (ce critică pertinentă îi trage suburbiei americane), istoria, prietenii - propria literatură, amintirile de acasă şi din India - totul este FASCINANT si cu condei de mare scriitor; drept urmare ieri am luat de la biblioteca şi Noaptea de sânziene, ăsta-mi scăpase dintre romane şi el pare îndrăgostit de carte.

Mă gândesc să mă apuc şi eu de un fel de jurnal de idei: multe lucruri pe care le am în cap când văd ceva straniu, pitoresc, exotic sau preafrumos îmi par atunci, pe loc, interesante, apoi se pierd şi nu le mai pot reconstitui; nu că ar fi de folos altcuiva decât mie, să îmi aduc aminte de cât mai mult(e), la bătrâneţe, dacă o apuc... Eliade a fost, în această privinţă, meticulos: jurnal şi, pe baza lui, memorii ulterioare.

(Cincinnati, 2004)