Orchestra Naţională Radio în Europa (2) Ambiţia intrării în „clasa internaţională”

De când am plecat în turneul european al Orchestrei Naţionale Radio din perioada 1-6 noiembrie am ştiut că este vorba despre o acţiune de promovare a culturii româneşti în general şi a Societăţii Române de Radiodifuziune în special. Nu s-au precupeţit eforturile pentru ca toate cele trei concerte să iasă cât se poate de bine, atât din partea muzicienilor, cât şi a celorlalte persoane implicate, fie că au fost din echipa tehnică ori redacţională a radioului, fie că au aparţinut zonei manageriale. Preşedintele Societăţii Române de Radiodifuziune, Dragoş Şeuleanu consideră că Orchestra Naţională Radio a intrat în clasa internaţională. Există mai multe unghiuri din care poate fi privită această evoluţie, iar dacă îi întrebăm pe criticii muzicali străini, ei ne vor contrazice. În primul rând din necunoaştere. Dacă ne referim la valoarea orchestrei, putem afirma însă cu convingere că acest acces în „clasa internaţională” s-a petrecut şi nu neapărat în urma acestui turneu, cât în urma evoluţiei din ultimul timp şi în special din ultimul an a orchestrei, care a început să se implice din ce în ce mai sincer şi mai complet în actul artistic. La această evoluţie a contribuit contactul direct cu mari nume ale artei muzicale interpretative contemporane – Mstislav Rostropovici, Leif Segerstam –, contactul cu mari săli europene – Sala Auditorium din Roma, Sala UNESCO din Paris, Sala Radio de la Bratislava, Sala Mozart de la Konzerthaus din Viena, pe 23 noiembrie urmând să cânte în Sala „Olivier Messiaen” de la Radio France, tot la Paris – şi nu în ultimul rând importanţa pe care conducerea radioului a acordat-o orchestrei în perioada recentă. Programul conceput de orchestră în acord cu directorul Formaţiilor Muzicale Radio, Nicolae Costin, a mers pe linia lucrărilor simfonice populare şi reprezentative pentru ethosul românesc, soluţie care s-a dovedit fastă.


În consecinţă, un turneu de promovare s-a transformat într-o suită de concerte de succes, cu o consistentă valoare muzicală şi cu un public sincer, autentic, care prin aplauzele pe care le-a dăruit artiştilor români s-a arătat a fi mult mai mult decât un public de „invitaţi”. Românii stabiliţi în străinătate au avut o contribuţie consistentă la acest turneu, fie că ei s-au aflat pe scenă – violonista Silvia Marcovici sau dirijorul Mendi Rodan -, sau în sălile de spectacol – menţionăm doar patru nume, pe cele ale regizorului Petrikă Ionescu şi coregrafului Gigi Căciuleanu la concertul inaugural de la Paris, pe cele ale mezzo-sopranei Ruxandra Donose şi directorului Operei din Viena, Ioan Holender la concertul de închidere.


Maestrul Mendi Rodan a reuşit în general să obţină de la orchestră încă de la începutul repetiţiilor o excelentă dispoziţie, stare ce nu i-a părăsit pe muzicieni nici la concertele de gală din cele trei capitale europene. S-au cântat cu precădere piese româneşti de mare popularitate – Rapsodia I şi Rapsodia a II-a de Enescu, Trei dansuri româneşti de Theodor Rogalski sau Hora staccato de Grigoraş Dinicu, versiunile semnate de Mendi Rodan şi Orchestra Naţională Radio excelând prin exuberanţă coloristică, contraste spectaculoase şi dinamism, acestea fiind de altfel liniile de forţă ale fiecărei dintre lucrările alese pentru aceste programe de turneu. Silvia Marcovici ne-a impresionat ca de fiecare dată prin acel temperament artistic înfocat care a consacrat-o, în timp ce Alexandru Tomescu a depăşit în multe momente performanţa tehnică, creând stări de un romantism autentic – amândoi în acelaşi Concert nr. 1 pentru vioară şi orchestră de Max Bruch.

Revenind la ambiţia intrării în „clasa internaţională” a Orchestrei Naţionale Radio, trebuie să recunoaştem că aceasta va fi cu adevărat o realitate ce nu va putea fi contestată de nimeni într-o lume muzicală dură şi concurenţială de-abia atunci când ansamblul va fi cu adevărat invitat la festivaluri internaţionale, aşa cum invităm noi Filarmonica din Berlin sau pe cea din Viena la Festivalul „Enescu”. Toate acestea nu depind însă doar de performanţa muzicală (adusă la un nivel remarcabil de Orchestra Naţională Radio în ultimul timp), ci şi de o consacrare şi o constanţă a evoluţiilor în timp şi mai ales de o determinare deosebită pe plan managerial şi impresarial. Iar recentul turneu în trei capitale europene şi centre muzicale de tradiţie a fost o probă importantă, pe care orchestra a trecut-o cu brio.


Iată şi opiniile unora dintre participanţii direcţi la acest turneu :

Preşedintele Radiodifuziunii Române, Dragoş Şeuleanu :

„Noi încercăm să lansăm câteva proiecte majore, care să nu depindă de durata unui mandat al consiliului de administraţie sau de momentul politic şi care să poată favoriza evoluţii colaterale. Dacă noi ieşim cu Orchestra Naţională Radio în străinătate, înseamnă că vom promova creaţie muzicală românească, interpreţi români, dirijori români, ceea ce conduce la următoarea consecinţă : tinerii compozitori vor avea încredere să compună mai mult, mai bine, pentru că aceşti compozitori ştiu că vor fi cântaţi, tinerii interpreţi ştiu că vor avea unde să meargă, dirijorii la fel. Încercăm să creăm în jurul proiectului nostru o mişcare mult mai puternică decât ceea ce putem să facem noi prin forţe proprii. Iar dacă acest lucru reuşeşte, atunci şi Radio România va fi considerat un vehicul, o platformă de comunicare adecvată pentru mai multe categorii de public din România.”


Nicolae Costin – directorul Formaţiilor Muzicale Radio

“Turneul acesta va fi urmat foarte repede de un nou concert în data de 23 noiembrie, la sala Olivier Messiaen de la Radio France, unde Orchestra Naţională Radio va susţine un concert care va cuprinde lucrări semnate de Berlioz, Brahms şi din nou Enescu, de data aceasta Simfonia I, la pupitru Sergiu Comissiona, solistă Mihaela Martin. Important este că Orchestra Naţională Radio întâlneşte alt public. Când eşti acasă parcă te simţi într-o anumită stare. Când eşti “în străini”, exigenţele cresc... Nu că la sediu artiştii n-ar fi exigenţi cu prestaţia lor artistică, dar când eşti în străinătate exigenţa este parcă mai mare, faţă de tine în primul rînd ca artist, faţă de modul în care te prezinţi în faţa unui public care probabil te vede pentru prima dată. Şi sperăm că noul concert de la Paris, care va avea loc aşa cum am spus în sala de la Radio France să facă faţă exigenţelor publicului parizian, dat fiind că acest concert este cuprins în stagiunea Radio France.

Virgil Zvorişteanu, concert maestru Orchestra Naţională Radio :

“Aceste trei concerte fac parte dintr-un proiect care a început anul trecut în decembrie, cînd am susţinut un concert la Roma, pe data de 1 decembrie, cu ocazia Zilei României. Orchestra Naţională este într-o formă foarte bună, într-un progres evident şi sper din tot sufletul ca într-un timp foarte scurt să devină comparabilă din punct de vedere muzical şi calitativ cu cele mai bune orchestre din Europa.”

Dirijorul Mendi Rodan


“Am marea plăcere de a reveni la Orchestra Radio pe care o cunosc din anii mei de studenţie, de la sfîrşitul anilor ’50. În ultimii ani am venit mai des iar acum sunt foarte încântat că am fost invitat să fac acest turneu de mare importanţă şi pentru Orchestra Naţională Radio şi pentru ţară, devenind un mesager al muzicii româneşti şi al culturii româneşti în general. Muzica şi cultura sunt cei mai buni mesageri şi cei mai mari diplomaţi în toată lumea. În astfel de contexte fiecare ţară îşi prezintă ce are cel mai bun din punct de vedere cultural, muzical şi artistic. Cred că a fost o foarte bună alegere ca Orchestra Naţională Radio să facă ceea ce a făcut în acest turneu. Am fost foarte încântat că în program sunt cel puţin patru piese româneşti pe care le iubesc şi pe care le ştiu foarte bine, mă refer la cele două rapsodii de Enescu, cele Trei dansuri de Rogalski şi la bis Hora Staccato de Dinicu. Eu mă consider român în continuare, aşa cum am fost născut. Am fost educat, am fost născut în România, am avut foarte mult de învăţat de la toată lumea, am făcut toate studiile, am început şi un fel de inginerie în România, la Bucureşti. Bineînţeles că mă simt român pentru că soţia mea este româncă şi vorbim româneşte toată ziua.”

Violonista Silvia Marcovici – solista concertului de la Paris

“Acest concert este un vis, este realizarea cea mai importantă...În ciuda faptului că am paşaport francez sunt totuşi româncă, reprezint şcoala românească, iubesc România, iubesc muzica românească şi pe români, deci mă simt în mediul meu... Sunt fericită să pot reprezenta aici, în Franţa, acea şcoală românească de care sunt atât de mândră. Astfel de concerte sunt cea mai bună metodă de a face politică, consider, pentru că muzica este limbajul pe care toată lumea îl înţelege. Am fost foarte mândră că s-a cântat Enescu. Ascultând în culise... mi-au dat lacrimile şi am sperat că francezii apreciază la justa valoare comoara de muzică pe care o avem.”

Violonistul Alexandru Tomescu – solistul concertelor de la Bratislava şi Viena

“În primul rând mă simt deosebit de onorat – nu este puţin lucru să-ţi reprezinţi ţara în faţa melomanilor din străinătate. Cred că este o idee foarte bună pentru promovarea imaginii României, fiindcă eu cred că în domeniul cultural suntem într-adevăr competitivi pe plan internaţional. Oriunde în lume putem sta alături de cele mai bune orchestre, alături de cei mai buni muzicieni fără nici un complex, putem discuta de la egal la egal. Şi cred că acest gen de turnee reprezintă o idee într-adevăr foarte bună fiindcă muzica este un limbaj internaţional, un limbaj universal. N-are nevoie de traduceri, nu există diferenţe culturale... Beethoven, Bruch, Enescu sunt aceiaşi fie că te afli în Slovacia, în America sau în Japonia. Cred eu că este una din modalităţile de comunicare cele mai potrivite.”