Minivacanţele noastre şi punţile dintre ele

Tot mai multă lume îmi spune că nu prea se mai uită la televizor. Că nu prea mai ai ce să vezi pe canalele noastre. Că programele, conţinutul lor adică, se repetă într-o stereotipie dezolantă. Aceleaşi ştiri, dezbateri şi dezvăluiri, aceleaşi personaje în platou, în mare majoritate aceleaşi subiecte. Mai sunt câteva emisiuni de divertisment, majoritatea fiind formate TV importate, câte un film în a nu ştiu câta reluare şi mai sunt meciuri de fotbal. Ici colo câte un documentar bun sau câte un invitat interesant. Lumea pare obosită şi din ce în ce mai neinteresată de luptele politicienilor, de "bombele" însoţite de "şoc şi groază" sau de analizele şi previziunile unora care bat partizan apa în piuă în calitate de "experţi" în orice.

Lumea are alte preocupări, mai ales că a venit vremea frumoasă. Există totuşi un subiect, o ştire la care românul ciuleşte urechea: zilele libere date de la stat. Şi mai ales "punţile" dintre ele. Cuvântul "punte" a dobândit valenţe miraculoase. Vestea se răspândeşte ca fulgerul şi din momentul acela începe proiectul "minivacanţei". Pe măsură ce se apropie data respective, subiectul creşte în intensitate, se fac rezervări prin hoteluri şi pensiuni, se sună prieteni şi neamuri, se fac meniuri, se iau bilete de avion sau de tren şi se cumpără multă mâncare. La televizor se vorbeşte despre pregătiri de zile libere, despre trafic aglomerat şi despre distracţia generalizată. Cel puţin o săptămână lumea şi media vorbesc despre minivacanţa respectivă.

Nu am socotit zilele libere dintr-un an pentru că m-am încurcat la "punţi". Ele sunt decise ad hoc şi după o logică pe care eu nu o pricep. Dar produc bucurie poporului şi atenţia de la probleme grave se mai topeşte pentru câteva zile în grătarele încinse.

Bun, minivacanţa de 1 mai a trecut, privim deja spre următoarea, de Rusalii parcă. Apoi se termină şcoala, vine concediul, Sfânta Maria etc. Dar între aceste minivacanţe devenite reper în calendarul nostru, ce se întâmplă? Sau perioadele de munca sunt de fapt punţi între minivacanţe? Nu văd la televizor nimic despre muncă, despre competiţie, despre performanţă sau despre proiecte de viitor. Nu or fi astea subiecte de interes? Or fi prostii sau chestiuni care nu fac rating. Pentru că am auzit de multe ori replica asta cu rating-ul slab la lucrurile serioase, altele decât scandaluri, bârfe, dudui semidezbrăcate sau accidente, crime şi violuri. Probabil că unii cred că suntem noi aşa, mai proşti şi cu gusturi îndoielnice, mai uşor de legat la cap şi de manipulat.

Dar să fim optimişti şi să vedem partea frumoasă a lucrurilor care ni se întamplă sau care, aşa cum ni se tot promite, ni se vor întâmpla. Vom avea autostrăzi, şcoli şi spitale performante, oraşe curate, salarii şi pensii decente, valori autentice recunoscute, proiecte inteligente şi coerente, vom avea randament şi eficienţă, vom investi în oameni deştepţi şi în cultură, vom avea competenţă în decizie şi verticalitate în faţa partenerilor internaţionali, vom avea o viaţă mai bună şi lideri excepţionali. Până atunci însă hai să vedem ce facem "de minivacanţa următoare".

Tot mai multă lume îmi spune că ne ducem cu toate în derizoriu şi că ne autodiluăm. Nu cred. Dar când am văzut la televizor o reclamă cu "centenarul şi grătarul" am început să am şi eu dubii...