Ieftin şi bun, româneşte

Tot văd de ceva vreme diverse topuri, clasamente şi ierarhii privitoare la ţări, oraşe sau locuri de vizitat pe Terra. Cele mai frumoase, cele mai scumpe, cele mai curate, cele mai accesibile etc. etc. Ţărişoara noastră nu prea apărea pe harta asta. Dar iată, de curând am intrat şi noi în clasament la categoria "cele mai ieftine" destinaţii de city break. Nu e rău deloc. Numai nişte răutăcioşi ar putea mârâi că suntem asociaţi cu cuvântul "ieftin". Până acum câţiva ani eram asociaţi cu copiii handicapaţi, apoi cu cerşetorii şi hoţii mărunţi din marile capital, iar apoi cu şpaga şi corupţia. Brâncuşi, Vuia, Henri Coandă, Paulescu, Racoviţă, Nadia şi Ilie Năstase, până şi Dracula, toţi se topiseră parcă în praful istoriei şi al uitării. Tot timpul, mândria naţională a românaşului era profund rănită atunci când alţii spuneau sau credeau despre noi, toţi, că am fi aşa şi pe dincolo, răi adică, la grămadă. Nu mai zic despre români de-ai noştri care ne înjurau pe la porţi străine, cu şi fără motiv, doar-doar or primi o bucată de pâine mai albă... Unii se indignau alţii exultau, unii replicau, alţii tăceau. Popor complex, mon cher!

Acum, aşa... mai prin holul cu vedere parţială la sufrageria Europei, începem să ne vedem şi noi la capitolul "pozitive". Nu la politică, fie ea internă sau externă, nu la mediu sau calitatea vieţii, nu la infrastructură sau productivitate, eficienţă şi nivel de trai. Începem să stăm bine la distracţie, mâncare şi băutură ieftine. La două-trei zile în care vezi câteva lucruri frumoase şi trăieşti intens, cu un buget redus. Bucureştiul şi vreo câteva locuri din România (Braşov, Cluj, Sibiu, Sighişoara, Suceava, Mamaia) se animă odată cu venirea timpului frumos. Şi încep să fie vizitate de tot mai mulţi turişti străini. Camerele în hoteluri devin insuficiente, chelnerii din restaurante şi terase învaţă meniul în cât mai multe limbi, ghizii şi autocarele devin de negăsit, iar lăutarii îşi adaptează repertoriul aşa cum pot. Vezi străini cam peste tot, îi vezi că se distrează, se simt bine şi cu siguranţă vor povesti acasă lucruri bune despre ce au văzut şi au trăit pe la noi. Nu sunt oameni bogaţi sau foarte pretenţioşi. Unii vin din curiozitate, unii au auzit de la alţii că e bine pe aici, mulţi au început să revină. Iar vorbele şi experienţele lor ne trimit în topuri şi clasamente. Şi totodată ne trimit tot mai mulţi vizitatori cu portmoneul deschis.

Aşa este şi nu e rău deloc, cum spuneam, dar haideţi să privim şi cealaltă faţă a monedei. Cine îi face pe aceşti turişti să vină şi să cheltuiască la noi? Cine a înţeles cum merge treaba cu raportul calitate-preţ? Cine a învăţat cum să nu trişezi la servicii şi să nu pui apă în vin? Statul oare? Sau români care au văzut cum e pe la alţii turismul şi au avut iniţiativă privată şi au ales să încerce să fie tot mai competitivi? Eu cred că acest fenomen de creştere continuă a numărului de turişti străini în România li se datorează exclusiv lor. "Verificaţi" sau "înghesuiţi" de multe ori excesiv (şi ştiţi la ce mă refer) de organul de control, apăsaţi de taxe şi avize de tot felul, aceşti compatrioţi ai noştri încep să ne asocieze pe toţi cu lucruri bune. Simplu, aparent la îndemâna oricui! Ce mare chestie, ar spune unii. Nimic nu e simplu atunci când e bine făcut.

Treptat-treptat România reîncepe să devină o destinaţie turistică. De weekend deocamdată şi ţintită pe bugete mici. Dar e un pas foarte important şi dacă nu apare vreun tâmpit care să omoare, pardon, să "reglementeze" acest avânt, în scurt timp cred că numărul străinilor va creşte şi va apărea şi turismul de lux, pe bani mulţi. Avem ce arăta şi oferi.