Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Mai 68 - începutul şi sfîrşitul (unui text)


Bogdan Ghiu

13.05.2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Mai 68, devenit "Mai 68" (simbol), a fost, dar nimeni nu ştie ce a fost - şi, mai ales, ce devine, ce poate (ameninţă, riscă, promite) să devină: revoltă, revoluţie, revoluţie politică, revoluţie politică progresistă, revoluţie politică conservatoare, revoluţie culturală, precedent periculos, mişcare anti-capitalistă sau intra-capitalistă etc.?
 
N-a existat, nu există şi nu va exista consens sau măcar convergenţă în această privinţă. Din ce în ce mai puţin. Pentru că la început, imediat după Mai 68, acesta a însemnat, politic antagonic, speranţă sau spaimă. Unii au vrut să-l continue, alţii, să-l facă uitat. La fel ca în cazul Revoluţiei Franceze, dar radical altfel.
 
Or, Mai 68 a continuat, a devenit "semnificantul liber" (sau "flotant") "Mai 68", bun de invocat una-două, şi s-a transformat într-un imens rezervor, într-o imensă arhivă vie de lozinci şi de atitudini, de convergenţă politico-estetică de o extraordinară creativitate, absolut nouă pentru acel moment şi rămasă nouă, pînă una-alta, pentru vecie. Niciodată ca pînă în Mai 68 revolta, politica şi arta nu se aliniaseră, nu încheiaseră o alianţă mai spontană, devenită între timp, dar fantasmat, habitus: cultural vorbind, ca revoluţie culturală, "Mai 68" a învins, s-a făcut epocă, trăim în Epoca "Mai 68". Toate visele avangardelor istorice sau transistorice, în special ale suprarealiştilor - al căror teren era, tocmai, Parisul - şi, apoi, chiar atunci, ale situaţioniştilor, au părut că s-au realizat, că au devenit existenţă atunci. Şi, de atunci încoace, această alianţă, această indistincţie artă-politică-existenţă, manifestată atunci popular, (aproape) în masă, a devenit simbol şi paradigmă. Pe care capitalismul a ştiut să-l transforme în propria lui paradigmă, mitul creativităţii devenind motorul noilor dematerializări, pînă la totala semiotizare tehnologico-financiară de astăzi.
 
Pentru asta, în această calitate, Mai 68 a fost acuzat, de către detractorii săi de stînga, de a fi devenit "Mai 68": revoluţie individualistă a elitelor. Marele cuvînt de ordine: Dorinţa. Marx devenit Marcuse - pantă fatală.
 
[...]
 
Multă vreme "Mai 68" va continua să fie pandantul, dacă nu chiar substitutul, proteza de suportabilitate a Revoluţiei.
 
Ca eveniment irealizabil - dar fiind că, estetico-afectiv, autocentrat - şi inconsumabil, "Mai 68" are viitorul asigurat.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer