Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  4SPACE

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Un mic experiment


Augustin Ioan

22.05.2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Vă propun un mic experiment: în loc de reportaj din California, unde am predat un curs de semestru condensat în două săptămâni la Sf. Photios Orthodox Theological Seminary (SPOTS), vă aduc aici câteva texte scrise acolo, în liniştea pădurilor de redwood.

1. Etna, CA
Demult, am mai fost, amândoi, la Etna.
A fost un loc bun pentru noi.
(să fi rămas aici, am fi avut, poate, copii).

Întâmplarea a făcut să revin:
fotografiam casa în care am stat
din aceleaşi unghiuri ca şi data trecută.

Nu s-a schimbat nimic în pădurea de pini.
Poate doar veveriţele, care-s leat de sălbăticie
cu maicile de la convent..

Eram aici, deodată atunci
şi acum. Când, prin atâta linişte,
a căzut lângă mine un con.

2. Conferinţă SPOTS, Etna, CA
Aceloraşi le spusesem deja totul de data trecută,
Fostul primar de acum era primarul de atunci.
Preotul de acum este preotul de atunci, colilie.

De la mânăstire au venit călugării ceată. Doar potcapuri şi rase,
jumătate de sală. Surâd respectuos la ironiile mele
şi mă privesc de dincolo: bietul de el, iar a venit să ne spună cum e...

De la convent - toate măicuţele. Unele erau minore atunci,
acum sunt zăvorâte pentru lume şi cu ochii mai stinşi.
Le arăt ceruri, le explic geometrii, le insuflu curaj,

căci ce le spun acum nu este despre pădurea în care se ascund,
iar sălbăticiunile locului aruncă în ele cu conuri, că-s tot mai străine.
Straturi aşternute anume,

parcă să le şteargă urmele şi, până mai vin eu
încă o dată, să le-groape cu totul.
Sora Synklitike a venit după conferinţă

cu o veveriţă, pe care o creşte pe braţul stâng,
ca în icoana Maicii Domnului
cu pruncul pe inimă, de deasupra altarului.

3. Daddy
+ Mitropolitul Chrysostomos abia a ajuns la conferinţă,
livid, se ţinea de pereţi ca şi cum erau scrişi în Braille.
Oare voi mai putea veni, cu dânsul încă aici?
Nu am vrut să gândesc asta şi, totuşi...

- Spuneţi-mi Daddy, ne-a rugat oarecând, n-am copii şi
E mai puţin formal, la câte ne scriem.
(Un părinte spiritual în plus nu are cum să strice,
la cât de orfani suntem).

Parcă, atunci când mă prezenta celorlalţi, nu vorbea despre mine
şi vorbea ca un fel de tată: uite, urâtul ăsta al meu ce-a făcut...
A cerut lămuriri pe parcurs, a surâs, a dialogat.
Se vedea că nu îi e bine, dar mi-a supravieţuit.

- Credeam că nu veţi veni.
- Cum era să lipsesc, glumeşti? Tu aici şi eu în chilie?

Am rămas cu el câteva clipe în sala de conferinţă, să povestim
Afectuoase nimicuri: nu mai e nimic (de) nespus între noi;
nu ca să ne rostim unul altuia lucruri nemaiauzite -
pentru alea, se pare, există internetul - ci ca să reţesem
ce ne ţine întreolaltă şi se deşiră când tăcem,

Eram ca paingii: un nod de aici şi unul de dincolo, între ele -
fir de borangic, mai tare ca otgoanele
de corăbii care nu mai trec apele mari, iar pe deasupra-i primejdie.

- Ne revedem, deci, diseară, să mai povestim un rând de mătase.
- Întâlnirea titanilor, a zis înainte de a pleca, să vii pregătit! Eu deja sunt...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer