Televizorul de plăcere

Stai şi te întrebi de multe ori, mai ales în zile sau săptămâni mai tulburi, ce ne place nouă românilor cel mai mult. La ce suntem noi foarte buni sau oricum mai buni ca alţii. Ce ne mulţumeşte cu adevărat, unde si când ne simţim noi foarte bine.

Când te uiţi la televizor, afli mai ales unde şi cât de prost stăm în comparaţie cu alţii. Suntem pe locul 120 în lume la infrastructura rutieră şi autostrăzi, după Ghana şi Bangladesh, de exemplu; fiecărui cetăţean al patriei îi revin 3,6 cm de autostradă. Pe de altă parte, suntem primii în Europa la mobilitatea forţei de muncă. Asta spus aşa, un pic mai sofisticat. Zis direct, 20% dintre ai noştri, unul din cinci, sunt plecaţi să muncească pentru un trai mai bun pe afară. Mai vedem la televizor balcoane care se prăbuşesc cu cetăţeni cu tot, curioşi care sparg bombe rămase din război cu ciocanul şi dalta, furtuni de praf care îngrozesc olteni, ştiri din sportul sătesc în care meciuri de fotbal nu se pot desfăşura pentru că porţile sunt mai mici decât zice regulamentul, dudui care se caţără cu maşina pe alte maşini, la propriu, poliţişti de circulaţie care încătuşează şoferi turbulenţi sau politicieni care fac trei paşi în spate când le taie calea o pisică neagră.

Cu siguranţă, însă, şi aici nu suntem nici mai buni sau mai răi ca alţii, ne place să ne distrăm. La muncă şi performanţă mai avem mult de lucrat, dar când vine vorba de distracţie, relaxare, de... entertainment, în orice formă de manifestare, suntem de neoprit. Oricând, oriunde, cu şi fără vreun prilej anume şi cât mai mult. Dar cum ne distrăm noi, de fapt? Şpriţul, grătarul, bancurile, nunţile şi botezurile, berea cu prietenii, mersul la mall şi concediile sau zilele libere ne plac nesfârşit. Mai mergem la evenimente de stradă cu târguri de orice şi concerte gratuite, sau mai trecem pe bulevard să vedem luminile de sărbători. Unii merg în săli de cinema şi de teatru, la circ, în muzee şi expoziţii sau la concerte de muzică clasică. Foarte bine. Dar cei mai mulţi se "distrează" la televizor sau pe net. Avem încă cel mai mare consum de televiziune de pe continent. Nici asta nu ar fi neapărat în neregulă.

Dar e ceva care cred că e oarecum straniu. Am ajuns, mulţi dintre noi, să privim ştiri, drame sau nenorociri pe post de... "divertisment". Curioşi din fire (aţi văzut cum blocăm aproape traficul când pe sensul celălalt vedem vreo maşină de poliţie sau pompieri), ne uităm la televizor aproape la orice. Si nu neapărat numai din dorinţa de a ne informa. Televizorul e cea mai ieftină sursă de entertainment şi noi luăm asta în serios. Mulţi îşi iau informaţia de care au nevoie sau ştirile de pe internet, dar se uită la televizor... ca să se relaxeze. Pe ecran, multe prostii, mulţi neaveniţi, multe drame şi mult mai puţină distracţie în programele de gen. Televizorul însuşi, cu tot ce zice şi ne arată a devenit "cool". Nu mai distingem genuri, teme sau nuanţe, luăm totul de-a valma. Nu auziţi des replici de tipul "ce ai făcut aseară?"... "m-am uitat la televizor"... "a fost ceva interesant, ai văzut ceva anume?"... "ăăă, nu neapărat, m-am uitat aşa... şi pe la unşpe jumate m-am culcat"... Ai zice că oamenii pierd timpul la televizor. Dar nu, ei se relaxează în felul lor, pe moment, nu prea contează ce văd, sau cât de curând vor reveni. Suntem "performanţi" la statul la televizor...

Este uitatul la televizor o plăcere la romani? Eu cred că da. Dar dacă ar trebui să aleg una din cele două plăceri naţionale de top, eu aş vota tradiţional cu şpriţul şi grătarul, în competiţia cu televizorul.