Cinci luni şi jumătate

În 2017 prin noiembrie vă propuneam o discuţie despre Centenar. Despre ce sau cum vom face noi în anul de graţie 2018 sărbătorind 100 de ani de ţară. Despre proiecte, viziune şi viitor. Şi făceam un pariu pe care voiam să îl pierd, despre voinţa, ştiinţa şi capacitatea noastră de a face ceva, măcar o parte din ce au făcut înaintaşii noştri acum un secol sub numele de proiect România.

Suntem pe la jumătatea anului 2018. Se vede ceva? Am aflat de la unii că, de fapt, noi în 2019 vom face şi vom drege despre Centenar! Adică ne antrenăm acum, anul ăsta doar ne pregătim. Şi să vezi cum vom celebra 101 ani! Acum, aproape nimic.

Printre lupte politice, dueluri sau măceluri pe justiţie, dobânzi explodate şi breaking news de şoc şi groază la televizor... Centenarul pare uitat cu totul. În afară de Bucureşti şi câteva oraşe (exclusiv la nivel local) în care se întâmplă lucruri... Decembrie '918 s-a întors cuminte în cartea de istorie, împăcat cu gândul că acum, România nu are timp de el. Dar i s-a promis că o să fie bine!

Mai sunt 6 luni şi un pic de 2018... Am vrut doar să reamintesc scurt, discret şi modest că pe la '918 nişte români patrioţi, destoinici şi curajoşi au generat şi înfăptuit un proiect naţional care funcţionează de un secol. Reuşim cumva să înţelegem asta? Putem gândi ceva măcar pentru următorii 10 ani? Sau dacă nu putem nimic de felul ăsta, oare putem măcar să nu uităm? Pentru că cineva care are dificultăţi în a-şi proiecta viitorul, dar îşi uită şi istoria, încet încet se rătăceşte şi apoi se poate pierde...

Mai vorbim despre asta în decembrie. Mai ţine cineva pariul?