Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Dialoguri  Sageata  Interviuri

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Pentru mine chiar şi lipsa răspunsurilor poate fi un rezultat


Alexa Băcanu, un interviu cu Liviu Bulea

15.06.2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Liviu Bulea este artist vizual şi artist-rezident al spaţiului Reactor de creaţie şi experiment din Cluj-Napoca în cadrul programului cultural 100 de ani de România. Istorii secundare.
În contextul sărbătoririi unui secol de la "Marea Unire", acest program va prezenta o serie de perspective complementare la discursul oficial: perspectivele acelor comunităţi sau indivizi care au contribuit la evoluţia României, dar nu dintr-o poziţie de putere. Se doreşte astfel aducerea la lumină a unei serii de istorii alternative, care împreună să ofere o imagine mai complexă şi mai nuanţată a trecutului nostru comun. Programul cultural este co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional, de Primăria şi Consiliul Local Cluj-Napoca şi de UNITER - Uniunea Teatrală din România.
Prima serie de evenimente din cadrul programului
100 de ani de România. Istorii secundare are loc între 17-24 iunie 2018 şi se va concentra pe tema Al doilea sex. Lista completă a evenimentelor: http://reactor-cluj.com/100-ro/
În cadrul primei rezidenţe artistice din cele două incluse în program, Liviu a curatoriat o expoziţie fotografică şi a creat o instalaţie interactivă în spaţiul public al Clujului. Totul este reunit sub denumirea Diversitas şi va avea vernisajul în data de 19 iunie 2018.


Liviu Bulea (foto: Flaviu Popa)

Alexa Băcanu: Care e locul proiectului tău în cadrul programului cultural 100 de ani de România. Istorii secundare propus de Reactor?
Liviu Bulea: Proiectul meu abordează probleme cu care România s-a luptat în aceşti 100 de ani şi pe care românii încă nu le-au acceptat sau rezolvat. Reactor este un spaţiu unde de-a lungul anilor, prin proiectele dezvoltate acolo, s-au ridicat întrebări sau s-au criticat diferite măsuri sociale, iar eu prin Diversitas şi arta mea în general fac acelaşi lucru. Personal, centenarul pentru mine nu semnifică ceva major, nu din cauza simbolisticii, ci din cauza faptului că la o sută de ani după unire suntem a doua ţară din lume cu cei mai mulţi emigranţi, iar gândul meu este să recurg şi eu la această soluţie. Ar fi fost un simbol important şi demn de sărbătorit dacă m-aş fi simţit în siguranţă în această ţară.

A.B.: Din câte ştiu ai avut libertatea să alegi dacă vei fi artist sau curator în această rezidenţă. Poţi să îmi spui de ce ai ales curatoriatul?
L. B.: Am ales să fiu curator în această rezidenţă fiindcă eu ca artist nu aş fi putut să ating toate aceste subiecte într-un timp atât de scurt, iar din postura de curator am reuşit să adun trei artişti care fiecare lucrează pe subiectele pe care am dorit să le dezbat. Însă mi-am adus şi contribuţia ca artist prin instalaţia de pe strada Eroilor din Cluj.
Experienţa mea curatorială e destul de vastă, am curatoriat atât solo-show-uri, cât şi expoziţii de grup. Consider că este foarte important ca un artist să înţeleagă care e procesul curatorial şi importanţa lui. Pentru mine, cele două merg mână în mână şi mă ajută extrem de mult ca artist toată această experienţă de curator. Mă ajută experienţa fiindcă pot să înţeleg şi să accept deciziile care se fac de către un curator când sunt invitat într-o expoziţie ca artist. Dar cel mai important lucru e că toată munca de research pe care o fac din poziţia de curator mă ajută extrem de mult pentru coagularea conceptelor mele artistice.

A.B.: Ce calităţi trebuie să aibă un bun curator?
L.B.: Un curator bun pentru mine e un teoretician bun, un foarte bun cunoscător de artă şi un bun înţelegător a ceea ce înseamnă spaţiul. Personal după ce îmi termin lucrările prefer să las partea de panotare în mâinile curatorului. Însă nu cred că vreodată un curator ar trebui să îi spună unui artist cum să-şi facă lucrările, sau să intre prea mult în munca lui din atelier.

A.B.: Cu ce diferă o rezidenţă artistică de o lucrare comisionată? Care e experienţa ta cu cele două?
L.B.: O rezidenţă artistică iţi oferă posibilitatea de a face cercetare pe un subiect şi a realiza pe baza cercetării o expoziţie, o lucrare etc., iar lucrarea comisionată este ceva în care este prestabilit ce trebuie să faci, bazat pe munca ta anterioară. În trecut am mai fost în două rezidenţe, una în Oradea, la Galeria Visual Kontakt, cealaltă la Kultur Kontakt în Viena, susţinută de Cancelaria Austriei. Rezidenţa din Oradea a avut ca scop realizarea unei expoziţii pe tema aleasă de mine şi curator, iar pentru cea din Viena am propus eu un proiect pentru care am lucrat trei luni; în urma rezidenţei am făcut un solo show la târgul de artă Parallel Vienna. Anul acesta, în 2018, urmează să merg într-o rezidenţă în Graz, Austria, unde voi face un research de patru luni pe un subiect propus de mine. În general nu prea am multă experienţă cu comisionarea, prefer rezidenţele, fiindcă am libertate absolută asupra a ceea ce doresc să lucrez şi mi se oferă susţinerea necesară pentru aprofundarea unor subiecte care au importanţă majoră pentru mine.

A.B.: Cum a apărut ideea pentru expoziţia Diversitas din cadrul rezidenţei Reactor?
L.B.: Atât în arta mea, cât şi în ceea ce curatoriez, subiectele pe care le explorez sunt subiecte sociale. Am realizat mai multe proiecte despre comunitatea LGBTQ+, iar acum pentru proiectul propus de Reactor, am dorit ca pe lângă minorităţile sexuale să explorez alte două minorităţi importante din România, cele etnice şi religioase.
Idea de minoritate este importantă pentru mine fiindcă şi eu fac parte dintr-o minoritate şi de-a lungul timpului am avut contact cu prejudecăţile celorlalţi. Cred că este important să vorbim despre anumite minorităţi, în condiţiile în care majoritatea sunt discriminate. Trebuie prin puterea exemplului să arătăm că diferit nu înseamnă rău. Iar pentru mine ca artist simt că e parte din munca mea să vorbesc despre lucruri din viaţa mea, lucruri care cred că trebuie susţinute sau schimbate, tocmai fiindcă există un public care îmi urmăreşte munca.

A.B.: Nu e prima oară când colaborezi cu Reactor. Preferi poziţia de artist rezident sau de scenograf / artist vizual într-un spectacol?
L.B.: Cu siguranţă prefer poziţia de artist / curator rezident, procesul de creaţie este mult mai pe înţelesul meu. Atât ca artist cât şi din poziţia de curator aleg singur subiectele la care lucrez, pe când scenograful în cele din mai multe situaţii trebuie să se modeleze pe ceea ce doreşte regizorul sau actorii. Ca artist tot procesul creativ este în singurătate, iar curatorul studiază subiectele şi ulterior împreună cu artiştii coagulează prin obiecte ideea compusă în scris. În ceea ce priveşte munca scenografului, intervine partea de funcţionalitate care de multe ori poate să împiedice procesul creativ.

A.B.: Povesteşte-mi puţin despre artiştii invitaţi în expoziţia Diversitas.
L.B.: Prima persoana despre care am ştiut că va face parte din expoziţie a fost Odeta Catanā. Cu ea am mai lucrat pentru un proiect despre condiţia spitalelor de psihiatrie din România şi îi cunoşteam foarte bine proiectele. Proiectul ei despre romi îl ştiam dinaintea acestei expoziţii şi perspectiva ei plină de optimism şi pozitivitate era exact ce căutam în a expune. Despre Virginia Lupu auzisem, îi ştiam fotografiile din articole de pe Vice şi alte publicaţii. I-am observat dedicaţia pentru comunitatea LGBTQ+ şi am considerat ca este cea mai potrivită persoană care să vorbească despre această minoritate. Partea cea mai grea pentru mine a fost să găsesc fotograful potrivit care să trateze prin imagine minorităţile religioase într-un mod cât mai obiectiv şi respectuos. Căutarea a durat cam 3 săptămâni, iar în cele din urmă am fost îndrumat spre fotografia lui Remus Ţiplea, care este exact ce trebuia pentru acest proiect.
Toţi trei fac fotografie documentară, însă fiecare într-un stil foarte aparte, unghiul din care privesc problema şi tehnica pe care o abordează îi diferenţiază. Cei trei se potrivesc împreună fiindcă reuşesc să îmi întregească viziunea curatorială şi toţi trei au un interes antropologic. Fotografiile Odetei sunt realizate în Berlin într-o comunitate de romi, fotografiile Virginiei sunt realizate in diferite cluburi gay din România, iar fotografiile lui Remus Ţiplea sunt făcute în România, în special in zona Maramureşului.

A.B.: Care a fost scopul cutiei instalată pe Eroilor? Ce speri să găseşti în ea?
L.B.: Scopul ei e să implice şi publicul larg în discuţia despre minorităţi. Mi-am dorit să radiografiez opinia publică şi în acelaşi timp să am şi o implicare ca artist în această expoziţie, fiind subiecte care mă interesează în mod special.
Nu sper să găsesc ceva anume în ea, pentru mine chiar şi lipsa răspunsurilor poate fi un rezultat care poate fi analizat.

A.B.: Care crezi că e atitudinea clujenilor faţă de minorităţile abordate în expoziţia curatoriată de tine? Ţi se pare că e un oraş sigur?
În ceea ce priveşte minorităţile religioase, cred că este un oraş foarte sigur, însă legat de minorităţile etnice şi sexuale, este un oraş sigur doar la suprafaţă. Să nu uităm că este un oraş care nu acceptă să aibă paradă gay în centrul oraşului, dar acceptă să aibă parada susţinută de noua dreaptă în faţa catedralei ortodoxe, şi să nu uităm că încă există Pata Rât[i]. Cât despre alte minorităţi etnice, în afara romilor este posibil să existe mai multă toleranţă.

Liviu Bulea a studiat la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca, unde, pentru BA şi MA, a efectuat o investigaţie în domeniul medicinei, o cercetare despre memoria spaţiilor şi obiectelor din departamentele de oncologie. A primit o bursă Erasmus în Polonia, la ASP Katowice, şi la Berlin, la Freies Museum. De asemenea, a colaborat cu Institutul Cultural Român din Berlin.
Lucrările lui Liviu se concentrează asupra problemelor sociale, a comportamentului uman, a subiectelor de gen şi sexualitate şi asupra modului în care mass-media afectează societatea noastră. El îşi transpune cercetarea vizuală prin installation art, ready made, fotografie, text şi desen.
A expus la BUCHARETS BIENNALE 8, Galeria Iaga, Cluj-Napoca; Shelter Club, Amsterdam; Galeria MORA, Bucureşti; Paralel Viena, Austria; Make a Point, Bucureşti; Galeria Visual Kontakt, Cluj-Napoca şi Oradea; Muzeul oraşului Jurmala, Letonia; ASP Katowice, Polonia; la cea de a IV-a ediţie a Bienalei Studenţeşti Internaţionale din Novi Sad, Serbia etc. A participat la următoarele rezidenţe: Kultur Kontakt Austria Residency în Viena; Visual Kontakt în Oradea, România; iar în 2018 a fost invitat să facă parte din Styria-Artist-in-Residence în Graz, Austria, în 2018.



[i] Ce este Pata Rât: http://patacluj.ro/despre-pata-rat/

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer