Mihai Păun: Ce zici Elena am ratat ceva?
Elena Emandi: Nu, nu cred că ai ratat nimic, adică ce să zic? Ai vorbit super frumos despre mine și mă bucur acum. Eu de cele mai multe ori nu realizez cum mă văd din afară. Așa că, zicându-mi toate aceste cuvinte nu pot decât să mă bucur.
M.P.: Acum îmi amintesc că tu nu ești străină de TIFF pentru ca ai câștigat împreună cu niște colegi de ai tăi bursa "Alex. Leo Șerban" pentru critică de film cu proiectul Revizia de Film în anul 2023. Cum e pentru tine ca 3 ani mai târziu să fii selectată la 10 pentru FILM? Ți-ai imaginat vreodată parcursul ăsta pentru tine?
E.E.: Eu am auzit prima dată de TIFF în liceu. Și, cum fac mereu când nu știu despre ce este vorba, dar vreau să aflu, m-am dus să văd despre ce e. Așa că m-am urcat în tren și am ajuns și eu la TIFF. Evident, la început am văzut doar filmele care erau gratuite. Ulterior, am început să strâng bani special pentru asta și am mai participat la două ediții. Apoi a venit vestea de la voi, adică de la tine, de la Denisa, Andrei și Silviu, și am zis "wow, cât de tare e asta - deci se poate face mai mult!". M-am bucurat mult pentru tine, pentru că ai inițiat acest proiect, și m-am bucurat și că ai vrut să fac parte din el. Iar acum, când mă gândesc că am fost selectată la 10 pentru FILM, mă bucur iar foarte mult. Abia aștept să văd filme (deși anul acesta s-ar putea să nu se prea întâmple, pentru că programul e plin cu întâlniri cu oameni din industrie) și simt că va fi o experiență din care am să am foarte multe de învățat. Am tendința să mă entuziasmez foarte tare de lucruri - nu știu dacă e bine sau rău, dar trăiesc momentul acesta de bucurie și recunoștință la maximum.
M.P.: Cum se simte pentru tine ca în același an să fii și nominalizată pentru un premiu UNITER, mai ales că se întâmplă în același timp cu profesorul tău de actorie Radu Horghidan?
E.E.: E fain pentru că îl admir pe Radu. Are foarte multe calități și este un om de la care poți învăța multe lucruri. Țin minte că noi (aici mă refer la anul meu) îl ascultam mereu cu foarte mare curiozitate și, de fiecare dată după ce termina de vorbit, se lăsa o liniște aparte, una în care simțeai că tot ceea ce ne-a spus a ajuns la noi și că fiecare se gândea la ce tocmai auzise. Ori, lucrul ăsta e foarte valoros, când vii după 12 ani de școală în care nu prea ești băgat în seamă, în care nu-ți spune nimic cu adevărat relevant, în care te întrebi pe ce lume trăiești și nimeni nu te îndrumă nicăieri. Iar ceea ce am reușit să "fur" de la Radu este curiozitatea și dorința de a cunoaște lucruri. Îmi doresc ca și celelalte generații să aibă parte de același lucru.
M.P.: Nu ești străină nici de gala UNITER pentru că tu ai mai avut contact cu premiile prin intermediul spectacolului Alice in Wonderland produs de Teatrul Gulliver Galați care a fost nominalizat în anul 2024 pentru categoria "Cel mai bun spectacol de teatru pentru copii". Cum a fost experiența aceea pentru tine?
E.E.: La acel moment, primul gând a fost către Ana Crăciun Lambru, regizoarea spectacolului. Și am zis: da, chiar merită, pentru că a pus foarte mult suflet în acest spectacol. A reușit să aducă oamenii împreună și să îi pună în valoare pe toți. Întâmplarea face că era și primul meu spectacol serios, într-un teatru, deci îți dai seama că bucuria era și mai mare.
M.P.: Dacă ar fi să ne faci o recomandare de 3 filme care simți că au rămas cu tine care ar fi și de ce?
E.E.: Schimb mereu recomandările în funcție de starea de spirit pe care o am atunci când răspund la întrebare. Faptul că acum stau la masa din bucătărie privind apusul ăsta fain, că afară sunt doi adolescenți care stau îmbrățișați pe o bancă de vreo două ore și nu-și iau ochii unul de la altul, iar Nox (câinele meu) stă și se holbează la mine cu atâta drag (deși cred că, de fapt, vrea afară), toate acestea mă fac să mă gândesc la 3 filme care tratează, cumva, același subiect. Primul care îmi vine în minte este Perfect Days (regia: Wim Wenders), pentru muzica de calitate. Multă vreme am ascultat în buclă toate melodiile din film (mă rog, mereu fac asta la filme, dacă-mi place coloana sonoră, o ascult până nu mai pot). Al doilea film ar fi Train Dreams (regia: Clint Bentley), pentru imaginile care îți rămân în minte. Imagini lente, cu multă poezie și e fain că e multă natură în filmul acesta. Iar ultimul, ah, am mai multe, dar îl aleg pe Keyke mahboobe man / My favorite cake (regia: Maryam Moghadam, Behtash Sanaeeha) că abia l-am văzut și pentru că e plin de speranță și încredere. Acum că ți-am răspuns, parcă aș schimba și aș pune altele! Hahahaha!
M.P.: Ce plăceri vinovate ai când vine vorba de filme?
E.E.: Nu cred că am un criteriu fix. Mă las uneori dusă de stare și aleg filmul în funcție de ceea ce simt și aș avea nevoie să văd. Iar atunci când nu ține de stare, aleg din pur interes. Din dorința de a descoperi, de a cunoaște. Mi-aș dori, totuși, să mă uit la mai multe filme.
M.P.: Ce actrițe de film admiri în momentul de față?
E.E.: Încerc să nu mă gândesc mult la răspunsul asta, pentru că apoi îmi vine foarte greu să mă decid, așa că iau primele care-mi vin în minte: Sandra Hüller, Sandra Hüller și Sandra Hüller (glumesc), dar ea e prima mereu. După ea e Carey Mulligan, care vine cumva la pachet, în mintea mea, cu Emma Stone și Viola Davis - în facultate eram obsedată de ele. Ultima e Renate Reinsve. Și cred că este și Olivia Colman, iar acum, că mă gândesc la ea, îmi apar în cap și Phoebe Waller-Bridge și Sandra Hüller din nou.
M.P.: În ce gen de film ți-ai dori să joci în momentul ăsta dacă ai avea ocazia?
E.E.: În primul rând, îți dai seama că o să zic în orice gen, numai să joc pentru că vreau să văd cum e. Să descopăr dacă îmi place, dacă nu-mi place. Care sunt diferențele dintre film și teatru și așa mai departe. Dar, dacă e să-ți răspund cu un film... ar fi Amelie. Uite, aș juca într-un film de genul acesta. O comedie cu multă sensibilitate. Și tare aș vrea într-un film de groază ca să nu-mi mai fie frică să mă uit la filme de groază. În plus, multă lume zice că pot fi destul de creepy, acum, na, pot să fiu, dar dacă nu mă vede nimeni... (glumesc). Nota bene: a se observa că-s tare glumeață în acest interviu!
M.P.: Cum arată o zi perfectă pentru tine sau cum a arătat de curând una aproape perfectă?
E.E.: Toate zilele mele sunt perfecte. Iar am glumit! Nu știu, cred că important este să o faci tu să fie perfectă pentru tine. Asta dacă vrei. Pentru mine această zi perfectă stă în lucruri mici, dacă reușesc să stau la cafea preț de câteva minute cu iubitul meu, dacă reușesc să petrec timp cu Nox și să îl văd cum aleargă fericit, dacă stau cu familia, dacă citesc o carte bună, dacă ascult muzică. Sună clișeic, dar uneori fericirea și această zi perfectă poate sta în aceste lucruri care la prima vedere par mici, dar să ai ocazia de a sta cu oameni care-ți fac bine și să asculți ce vrei și când vrei, poate fi o bucurie. Poate zic asta pentru că totodată mă gândesc că sunt oameni care nu au aceste lucruri mici. Nu au cu cine să vorbească, nu au pe cine privi cu iubire, nu au cu cine sta, și nu au poate vreo pasiune care să le bucure sufletul.
M.P.: Când te-ai simțit cea mai descumpănită în meserie și cum ai reușit să depășești momentul?
E.E.: Cred că mereu am un moment de "descumpănire". Nu știu de unde vine el, poate că, uneori, îmi pierd încredere în mine și în ceea ce fac, iar când dispare încrederea, apare descumpănirea. Cât despre cum depășesc momentul... îl las să treacă de la sine, că știu că va trece. Și, cumva, e firesc. Face parte din procesul de a fi:))). Așa cum fac loc bucuriei și o trăiesc exact așa cum vine, cred că la fel fac și cu această descumpănire: vine, o trăiesc, iar apoi pleacă.
M.P.: Care a fost cel mai frumos moment pe care ți l-a dăruit meseria până acum?
E.E.: Îmi vin în minte două lucruri: amintiri și cunoaștere. Spun asta pentru că îmi este frică de uitare și, în același timp, îmi doresc să aflu și să înțeleg lucruri. Acum, io zic de uitarea aia... de mai târziu, când nu mai știi ce ai făcut în viața asta. Dacă ai lăsat ceva în urmă, dacă ai iubit și cum ai iubit, etc. Mi-e frică să uit oameni și amintiri, așa că investesc mult în lucrurile astea. Am un teanc de jurnale și gânduri, două cutii de pantofi transformate în "cutii cu amintiri" și fac poze la oameni și la orice, de aia nu am niciodată memorie la telefon. Faptul că reușesc să îmi fac tot felul de amintiri alături de oameni faini, pe care îi apreciez, și că mereu descopăr lucruri noi, despre mine, despre meserie, despre oamenii din jurul meu, cred că e unul din cele mai frumoase lucruri pe care le fac. Și asta e atât de frumos! Iar partea și mai frumoasă este când vezi că povestea pe care o spui, împreună cu colegii tăi, într-o seară reușește să "schimbe" ceva în cineva.
Data nașterii: 17 mai 2001
Studii: Licență actorie, Universitatea Dunărea de Jos, Galați-2023 / Masterat teatru și arte performative, Universitatea Dunărea de Jos, Galați-2025.
Proiecte în teatru: Caligula (regia: Cătălin Vasiliu), Viața, moartea și învierea domnului Valentin Ionescu (regia: Adrian Iclenzan), Regina nopții (regia: Leta Popescu), Pescărușul (regia: Andreea Vulpe), Miorița (regia: Cristian Ban), Alice in Wonderland (regia: Ana Crăciun Lambru), Visul unei nopți de vară (regia: Radu Horghidan).
*
Cei zece actori selectați pentru ediția TIFF.25 sunt Anaïs Agi-Ali (Teatrul de Stat Constanța), Matei Arvunescu (Teatrul Excelsior București), Răzvan Clopoțel (Teatrul Dramatic "Fani Tardini" Galați), Elena Emandi (Teatrul Dramatic "Fani Tardini" Galați), Marin Lupanciuc (Teatrul Național din Timișoara), Kati Méhes (Teatrul de Nord Satu Mare), Calița Nantu (Reactor de Creație și Experiment Cluj), Costin Stăncioi (Teatrul Dramatic "Fani Tardini" Galați), Dragoș Stoica (Teatrul Masca) și Tiberius Zavelea (Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra" București).Actorii au fost propuși și selectați de un grup de profesioniști din teatru și film: Tudor Giurgiu (regizor și producător), criticii de teatru Iulia Popovici, Cristina Rusiecki, Oana Borș, directoarea de casting Domnica Cîrciumaru, editorul portalului LiterNet Răzvan Penescu.
Echipa 10 pentru FILM: Manager de proiect: Cătălina Brândușoiu / Foto-Video: Sabina Costinel / Producție & Styling: Silvia Aștilean / Grafică: Mihaela Vas.