Dacă ne-am fi căsătorit, ar fi urmat copiii. Va fi Rada o mamă bună, mă întrebam eu? N-aveam cum să ştiu, dar mi s-a oferit ocazia să fac un test.
Un bun prieten avea un caniche care tocmai făcuse pui. Am întrebat-o pe Rada dacă vrea unul. A răspuns că da. M-am oferit să i-l fac cadou. L-am luat şi l-am adus la mine. Un mic boţ alb de căţeluş, ca o jucărie de pluş. Zam, setter-ul meu irlandez, l-a privit de sus, mirat, fără să se apropie prea mult de el, ca şi cum şi-ar fi dat seama cât este de delicat şi n-ar fi vrut să-l sperie. Puiul de caniche n-a stat însă decât puţin la mine, până ce Rada a venit să-l ia. Am băut un ceai împreună, apoi am plecat cu el sub braţ, bine instalat într-o cutie de pantofi cu găuri, ca să poată respira. În drum spre staţia de autobuz am vorbit despre cum se cresc căţeii. Mi-a promis că va avea grijă de el, îl va hrăni, vaccina, scoate la plimbare, învăţa să-şi facă nevoile afară. Când a sosit autobuzul, Rada s-a suit în el, eu i-am dat cutia şi i-am făcut semn cu mâna. Nu ştiu dacă m-a văzut, pentru că se grăbea să ocupe un loc.
Am sunat-o a doua zi, eram curios ce nume i-a pus micuţului, cum şi-a petrecut acesta prima noapte departe de mama lui, cum s-a adaptat la noua lui casă. N-am dat de Rada, cum n-aveam să dau nici zilele următoare. Îmi răspundea când mama, când sora ei: "Rada nu e acasă. Nu ştiu când revine." Am insistat până am dat de ea: "Ce mai face căţeluşul?" "Cred că bine. Îmi pare rău, n-am putut să-l ţin. L-am dat cuiva la ţară, unde are curte, nu ca aici, la bloc."
Un an mai târziu, relaţia mea cu Rada evoluase. Ca să plec o săptămână la mare cu ea, i l-am lăsat pe Zam lui Tata, la căsuţa de la ţară. În timpul ăsta, ca să scape de purici şi căpuşe, Tata a pulverizat toţi câinii cu DDT. Pot, lupul siberian care păzea casa, nici n-a băgat de seamă că a fost dat cu insecticid. Rocky, şoricarul, s-a intoxicat grav şi a mai supravieţuit doar câteva săptămâni, stingându-se în chinuri. Iar Zam a murit pe loc.
Când m-am întors de la mare, nu mai aveam câine. De data asta eu eram cel care nu trecuse testul.
(Bucureşti, iunie 2018)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Un demonTrobriandO după-amiază griAltfelSixty-FourToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaBungee JumpingInvoluntar, tandemPovești la ibricEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...InCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvinteleBalansPublicitate