Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  autoficţiuni

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Testul câinelui


Alexandru-Radu Săvulescu

26.06.2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Dacă ne-am fi căsătorit, ar fi urmat copiii. Va fi Rada o mamă bună, mă întrebam eu? N-aveam cum să ştiu, dar mi s-a oferit ocazia să fac un test.

Un bun prieten avea un caniche care tocmai făcuse pui. Am întrebat-o pe Rada dacă vrea unul. A răspuns că da. M-am oferit să i-l fac cadou. L-am luat şi l-am adus la mine. Un mic boţ alb de căţeluş, ca o jucărie de pluş. Zam, setter-ul meu irlandez, l-a privit de sus, mirat, fără să se apropie prea mult de el, ca şi cum şi-ar fi dat seama cât este de delicat şi n-ar fi vrut să-l sperie. Puiul de caniche n-a stat însă decât puţin la mine, până ce Rada a venit să-l ia. Am băut un ceai împreună, apoi am plecat cu el sub braţ, bine instalat într-o cutie de pantofi cu găuri, ca să poată respira. În drum spre staţia de autobuz am vorbit despre cum se cresc căţeii. Mi-a promis că va avea grijă de el, îl va hrăni, vaccina, scoate la plimbare, învăţa să-şi facă nevoile afară. Când a sosit autobuzul, Rada s-a suit în el, eu i-am dat cutia şi i-am făcut semn cu mâna. Nu ştiu dacă m-a văzut, pentru că se grăbea să ocupe un loc.

Am sunat-o a doua zi, eram curios ce nume i-a pus micuţului, cum şi-a petrecut acesta prima noapte departe de mama lui, cum s-a adaptat la noua lui casă. N-am dat de Rada, cum n-aveam să dau nici zilele următoare. Îmi răspundea când mama, când sora ei: "Rada nu e acasă. Nu ştiu când revine." Am insistat până am dat de ea: "Ce mai face căţeluşul?" "Cred că bine. Îmi pare rău, n-am putut să-l ţin. L-am dat cuiva la ţară, unde are curte, nu ca aici, la bloc."

Un an mai târziu, relaţia mea cu Rada evoluase. Ca să plec o săptămână la mare cu ea, i l-am lăsat pe Zam lui Tata, la căsuţa de la ţară. În timpul ăsta, ca să scape de purici şi căpuşe, Tata a pulverizat toţi câinii cu DDT. Pot, lupul siberian care păzea casa, nici n-a băgat de seamă că a fost dat cu insecticid. Rocky, şoricarul, s-a intoxicat grav şi a mai supravieţuit doar câteva săptămâni, stingându-se în chinuri. Iar Zam a murit pe loc.

Când m-am întors de la mare, nu mai aveam câine. De data asta eu eram cel care nu trecuse testul.

(Bucureşti, iunie 2018)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer