Catedrala din Sibiu

Catedrala din Sibiu a fost ridicată între 1902-1906. Arh. Iosif Konner (Budapesta) a câştigat proiectarea în urma unui concurs la care au participat şi arhitecţi regăţeni. Conducerea şantierului a fost asigurată de Iosif Schussing. Turnurile, înalte de 58m, sunt vizibile în tot oraşul vechi. Pictura a fost parţial executată de O. Smigelschi (Pantocratorul, îngerii, apostolii şi iconostasul), în vreme ce sculptura iconostasului aparţine lui C.M. Babic din Bucureşti, iar stranele - lui Emil Patruţ din Sibiu.

Catedrala, precum se poate vedea, este un produs eminamente mittel-european; în plus, trebuie spus că, spre a adăuga parcă noi temeiuri argumentului anterior, chivotul a fost lucrat la Würtemberg, candelabrul la Viena şi mozaicurile - la München.

Contemporană cu biserica mare a Mânăstirii Sinaia, Catedrala din Sibiu dă seama despre alt mod de a interpreta tradiţia. Problema unei arhitecturi cu "specific românesc" nu se putea pune în Transilvania acelor vremi. Absenţei unor modele urbane de amploare proprii etniei majoritare, indiferent de program, i se adăuga şi imposibilitatea investigării, spre a alcătui un repertoriu de forme "româneşti", a precedentelor, fie ele urbane / culte sau rurale / vernaculare, sacre sau laice, în primul rând din raţiuni politice. În plus, nu existau practic arhitecţi de etnie română care să îşi pună în chip programatic problema unui limbaj formal "naţional" în felul în care procedau în Regat membrii Şcolii Naţionale. Catedrala din Sibiu este opera unui arhitect maghiar, parţial pictată de un român, decorată de germani. Sursa ei este Sf. Sofia. Mai mult decât biserica de la Sinaia - şi ea un produs "multinaţional", catedrala sibiană ne apare drept opera colectivă a unui corp social eclectic şi cosmopolit.

Biserica ortodoxă nu făcea parte dintre cultele privilegiate, asta ca să fiu gentil în exprimare şi, cu excepţia unora dintre bisericile de lemn, despre care este greu să facem afirmaţia că ar fi ortodoxe sau greco-catolice fără a comite în proces un hybris interpretativ, nu a produs vreun fel de modele citabile ca diferite de arhitectura bisericilor celorlalte culte transilvănene.

Poate doar aspectul neobişnuit al "rozasei" de pe timpanul de vest, deasupra intrării, să amintească de arhitectura gărilor budapestane şi vieneze ale vremii mai degrabă decât de ortodoxie. Din sticlă clară, semicirculară, această fereastră sezession este semnul contemporaneităţii pe un edificiu care are drept referinţă a tipului de spaţiu Sf. Sofia constantinopolitană, arhetipul bisericilor răsăritene şi, la nivelul decoraţiei, arhitectura bizantină. Referinţa la Bizanţ pare a fi fost o soluţie mulţumitoare pentru toate părţile. Fiind vorba despre o ctitorie a lui Justinian, ea preceda momentul schismei şi, deci, nu era ofensatoare pentru catolici, greco-catolici sau protestanţi. De asemenea, replica dată Sfintei Sofii elimina orice posibile conotaţii etnice.

În fine, referinţa bizantină era mai demnă pentru un oraş al unei mari monarhii decât edificii preponderent vernaculare, de mici dimensiuni, la care se reducea de fapt ortodoxia Transilvaniei.