O fotografie de familie

Vara, la Mănăstirea Agapia.

Fotografie de grup pe trepte, cu patru copii în centru - două fete şi doi băieţi. Fetele stau în picioare, băieţii sunt aşezaţi pe treapta cea mai de jos. În jurul lor, un adolescent şi câţiva adulţi - doi bărbaţi şi patru femei. Adolescentul şi cei doi bărbaţi flanchează grupul, iar femeile îl închid, aşezate între coloane, în dreptul uşii, pe treptele cele mai înalte.

Aspectul grupului este cumva marţial. Toţi sunt serioşi. Nimeni nu râde, nici nu zâmbeşte. Cu toţii sunt îmbrăcaţi elegant. Bărbaţii la costum cu vestă, închis la culoare, doar cravata şi batista de la piept sunt deschise la culoare, mai potrivite cu ziua însorită de iulie. Cele două femei căsătorite, care stau alături de soţi, poartă şi ele rochii în culori închise. Cu mâneci lungi. Cu nasturi până la gât. Celelalte două, necăsătorite, sus, pe ultima treaptă, poartă fuste închise la culoare şi bluze albe cu mâneci lungi. Decolteuri uşoare. Fetiţele sunt singurele îmbrăcate în alb din cap până-n picioare. Doar ele au bluze cu mâneci scurte. Una dintre fetiţe are o fundă albă pe cap. Băieţii sunt în pantaloni scurţi şi cu bluze de marinar, cu mâneci lungi şi gulere complicate. Arată cam încruntaţi, poate de la soare. Îşi ţin mâinile împreunate pe genunchi, ca şi cum n-ar prea şti ce să facă cu ele. Adolescentul poartă şi el pantaloni scurţi, dar cu ciorapi pantalon pe dedesubt. Negri, asortaţi cu cravata. Fiindcă nu are vestă, îşi poartă sacoul închis la toţi nasturii.

Toţi cei unsprezece stau într-un grup relativ compact, fără ca vreunul dintre ei să fie însă obstrucţionat de altul. Pare o compoziţie atent regizată de fotograf. Doar rare detalii lasă să apară personalitatea câte unuia. Astfel, unul dintre bărbaţi şi-a băgat degetul mare al mâinii drepte pe după nasturele de jos al vestei. Îşi ţine braţul stâng în şold. Şi se uită cumva în zare, din semiprofil. Toţi ceilalţi privesc direct în obiectivul aparatului de fotografiat, aşa cum probabil li s-a spus. Nimeni nu atinge pe nimeni, nimeni nu se sprijină de nimeni. Singurul semn de afecţiune e braţul uneia dintre doamnele căsătorite, pus discret pe umărul uneia dintre fete.

O lume ordonată şi disciplinată.

Fotografia e veche de peste o sută de ani. În centrul ei, cei patru copii sunt Mamaia, cu fundă, alături de sora şi de fraţii ei.

(Bucureşti, august 2018)