Distracţia ca o artă sau arta distracţiei

New York-ul este probabil cel mai puternic oraş al lumii. Urbea care nu doarme niciodată şi-a clădit renumele prin apelul necondiţionat la "a fi nu foarte bun, ci cel mai bun". De la crize cumplite până la bunăstare, extrema metropolă a fost mereu prima. La New York totul a fost întotdeauna la superlativ. La bune şi la rele newyorkezii i-au întrecut pe toţi. Oraşul generează, produce şi livrează performanţă în toate domeniile. Instituţii financiare, transport public, job-uri bine plătite, cultură, turism, media, educaţie, mâncare, shopping, spaţii de locuit, distracţie, totul este la maxim. La New York găseşti orice, poţi face orice, pentru toate buzunarele, la cel mai înalt standard. Competiţia uriaşă generează performanţă, iar mecanismul acesta nu lasă loc mediocrităţii sau lucrului făcut de mântuială.

Dar dincolo de toate astea, New York-ul mai are ceva, iarăşi unic. Broadway. Am auzit de multe ori cum că musicalul ar fi ceva uşor, frivol, destinat unui public mai puţin cult şi oricum fără pretenţii. Unii chiar spun că nu e teatru, că e un fel de spectacol facil şi primitiv, în care ştrasurile şi penele costumelor, picioarele dansatoarelor şi glumiţele cântate fac tot show-ul. Nimic mai fals. Cum spuneam, capacitatea de entertainment a New York-ului e uriaşă, iar Broadway-ul e liderul mondial al industriei. Numai că în teatrele de pe Broadway, Off-Broadway şi Off-Off-Broadway se întâmplă artă. Actori excepţionali joacă, dansează şi cântă (live) preţ de 2-3 ore în spectacole impresionante. Sau în spectacole de teatru contemporan, avangardist sau experimental. Nivelul profesional este maxim, starurile de la Hollywood se nasc acolo, iar sălile sunt mereu pline până la refuz.

Un spectacol pe Broadway e o investiţie, un business în sine. Un producător propune un scenariu, o piesă, o adaptare unor investitori şi totodată o reţetă financiară. Sumele pot depăşi uşor 150-200 de milioane de dolari. Cea mai bună distribuţie cu cei mai buni actori, cea mai bună scenografie, coregrafie şi scenotehnică, cea mai bună orchestră, pentru cea mai bună muzică, cea mai bună regie şi cea mai bună promovare. Odată puse cap la cap, spectacolul se lansează şi are maximum 6 săptămâni pentru a confirma. Dacă nu merge, dacă publicului nu ii place, totul se opreşte. Dar dacă răspunsul spectatorilor e pozitiv, show-ul "trăieşte" şi 20 de ani. Şi produce pe măsură. Aşa e musicalul acum.

Dar Cehov, Ibsen, Shakespeare? Teatrul clasic?

Există şi va exista mereu. Numai că publicul vrea mereu ceva nou. Autori contemporani, montări în pas cu vremea, idei noi, soluţii şi propuneri artistice inovatoare sunt elementele care definesc în mare măsura teatrul şi spectacolul de teatru al secolului XXI.

Aducând laolaltă pe scenă artele spectacolului, teatrul, muzica şi dansul în această dinamică extraordinară a vieţii în care trăim, musicalul are un rol important. Şi este singurul care răspunde perfect tuturor acestor cerinţe.

Oare la noi nu se pot produce musicaluri? O stagiune întreagă. Au fost încercări, nu multe, unele chiar reuşite. Publicului îi plac şi apetitul e mare.

New York, Londra, Paris... sunt locuri în care musicalul a devenit o artă, nu doar o industrie. Show-ul, entertainment-ul, spectacolul complex al musicalului a ajuns la performanţe greu de imaginat acum 20 de ani. Tare aş vrea ca şcoala de teatru de la noi să poată aduce pe scenă cât mai mulţi actori care să fie capabili să joace în musicaluri. Pentru că dacă ne uităm spre scenele mari de teatru din lume vom găsi, peste tot, actori care ştiu să joace, să cânte şi să danseze. Cele mai mari staruri ale cinematografului, înainte de a cuceri marele sau micul ecran, au evoluat pe scândura scenei. Jucând, cântând, dansând...

Broadway este un brand de o calitate excepţională, mereu în vogă, mereu la mare căutare. Pe lângă toate prostiile pe care le aducem de pe afară, credeţi că ar fi exotic să încercăm măcar un pic din spiritul şi performanţa spectacolelor teatrelor de pe Broadway? Chiar produse aici, cu ai noştri şi pentru noi. Sau suntem prea buni şi prea deştepţi şi pentru asta?