Alţi bunici

Pentru că între cuvântul naştere şi cuvântul moarte, ca într-o poveste, există un singur cuvânt. Şi acesta e nefericire. Şi pentru că în aceeaşi poveste, când împăratul a refuzat să creadă şi a mai cerut un cuvânt care să le cuprindă pe toate celelalte, i s-a răspuns: poate.

Pentru că atunci când l-a născut pe tata, bunica Sabina încă mai credea că soţul ei trăieşte fiindcă încă mai primea scrisori de la el de pe front, întârziate cu lunile. Şi atunci când n-a mai primit nimic, n-a vrut nici ea să creadă şi a plecat să-l caute prin Basarabia trei luni de zile. Şi i-a găsit numele printre alte câteva sute, pe crucea unei gropi comune.

Pentru că l-a crescut pe tata fără să o vadă vreodată plângând. Şi l-a învăţat să cânte la pian dumnezeieşte.

Pentru că bunicul Ştefan l-a ascultat mereu pe tata cântând. Dintre nori l-a ascultat şi nu l-a întrerupt niciodată.

Pentru că bunica Florica nu ştie tabla înmulţirii şi vorbeşte cu găinile, dar a citit Joyce.

Pentru că bunicul Lucian îşi pierduse aproape de tot vederea şi mă punea să-i citesc până noaptea târziu din cărţi de istorie. Niciodată a României, aceea era o minciună. Doar istorii ale unor popoare de demult şi de foarte departe.

Pentru că bunica Sabina, când i-au dărâmat casa şi a trebuit să se mute într-un apartament de bloc meschin, a văzut-o pe mama ei pentru ultima oară, urcând scările în podul vechii case, fără să spună nimănui de ce. Şi acolo s-a spânzurat în linişte deplină. Pe ea n-au scos-o comuniştii din casă.

Pentru că bunicul Ştefan ştie.

Pentru că bunica Florica merge la biserică în fiecare duminică şi se roagă pentru mine să fiu mai fericită decât au fost ei. Şi-mi spune mereu că trebuie să fiu curată şi simplă.

Pentru că hainele bunicii Sabina, de triplu voal, comandate acum o mie de ani la Paris, mi se potrivesc doar mie şi le îmbrac de anul nou mereu, deşi sunt mâncate de molii.

Pentru că bunicul Lucian a trebuit să proiecteze monumente toată viaţa şi aceste monumente erau cu Lenin, care-l împuşcase în război aşa încât toată viaţa bunicul a fost o rană deschisă şi toţi din familie l-am pansat pe rând, cum am putut mai bine, niciodată atât de bine încât să-l facem să uite.

Pentru că bunica Sabina m-a învăţat franceza dintr-o carte cu bunele maniere din secolul 18. Şi ştiu acum că uşile nu se trântesc, de oriunde ai pleca.

Pentru că bunicul Ştefan ştie.

Pentru că bunica Florica a plantat toată curtea cu lăcrămioare şi primăvara le culege pe toate şi le răsfiră peste mormântul bunicului Lucian. Şi ea e una dintre ele.

Pentru că bunicul Ştefan ştie.

Pentru că bunica Sabina a purtat aceeaşi pereche de pantofi cu toc înalt, de antilopă şi aceleaşi rochii cu dantele fine, până a murit. N-a vrut altceva. Şi mi-a zis că cel mai mare păcat pe care-l poate face omul este să uite.

Pentru că bunicul Ştefan ştie.

Pentru că bunicul Lucian a scos într-o zi televizorul din casă şi l-a lăsat în mijlocul curţii să plouă şi să ningă peste el. Ca să-l pedepsească. Veneau guguştiucii să se odihnească pe cutia lui, până când i-a venit ideea să pună cloşca la clocit înăuntru.

Pentru că bunica Florica se îmbracă totdeauna cu ciorapi fără ochiuri duse fiindcă se aşteaptă să moară dintr-o clipă în alta şi vrea să fie frumoasă. Şi este oricum.

Pentru că bunica Sabina mi-a pus pe cap când aveam şase ani dicţionarul limbii române şi m-a pus să dau ture prin casă fără să-l scap. Ca să învăţ să merg demnă.

Pentru că bunica Florica a plantat un gutui şi un nuc în faţa porţii, ca să aibă copii străzii ce să mănânce toamna.

Pentru că bunicul Ştefan ştie.

Pentru că bunica Sabina, înainte să moară, ne-a zis că e fericită şi a zâmbit undeva departe, dincolo de noi. Urma să-l întâlnească în sfârşit pe bunicul Ştefan.

Pentru că într-o altă poveste, în Mahabharata, râul întreabă ce este inevitabil în om. Şi i se răspunde singurul adevăr de care bunicii mei nu s-au îndoit niciodată: fericirea.

Notă: şi pentru că fericirea care vine cu greu, după ani mulţi în care ai crezut că ea nu mai există pe lume, e extrem de sensibilă, eu n-o voi azvârli niciodată prin ziare.