Băsescu ajunge sus de tot

Băsescu e la Poarta Raiului. Îşi aminteşte doar vag cum a ajuns acolo. Coloana prezidenţială - reparată la Viena - rula cu 150 Km/h prin Cornu, fără să ştie că termenul de garanţie avea să expire tocmai acolo.
 
Maşina din faţă, cea cu bodyguarzii, frânează brusc, căutând să evite o găină care trecea, regulamentar, şoseaua. Frâna nu ţine - dovadă că garanţia expirase chiar atunci - iar găina scapă printre roţi şi, ameţită, se pomeneşte faţă în spate cu maşina preşedintelui. N-apucă ea bine să ia poziţia de drepţi, că o ia preşedintele. Cum frânele lui nu funcţionează niciodată, şoferul virează, cu tot cu preşedinte, spre stânga. Preşedintele Băsescu urlă înnebunit: "Nu la stânga!" Găina continuă să dea onorul, solemnă, stând nemişcată în mijlocul şoselei. Şoferul virează, pe două roţi, spre dreapta. Celelalte două roţi rămân în plata Domnului. Domnul Adrian Năstase, ieşind în pragul apartamentului său confort III cu foişor şi teren de golf, îşi cheamă găina şi fotografii. Băsescu, speriat de găină, ordonă, ca după naufragiu: "În sus!" Şoferul, politicos, îl lasă s-o ia în sus, se dă jos, mângâie găina şi se aşază la o partidă de table cu Năstase.
 
Băsescu îi priveşte un timp de sus. Apoi, totul devine mic şi strâmt. Parcă e şi ceaţă. Băsescu stă la proră. N-are cuţit, de aceea nu poate tăia ceaţa. Strâmtoarea e din ce în ce mai îngustă. El o ţine binişor pe mijloc, nici pe stânga, nici pe dreapta, şi îşi aminteşte de câte ori a fost el la strâmtoare. Pe vremuri, când era strâmtorat, mai vindea un bax de Assos, mai vindea un video. Mai târziu, în astfel de ocazii, ba vindea un ministru, ba un consilier - scăpa mereu de naufragiu. Nici acum n-o să naufragieze - îşi zice el - chiar dacă se scufundă, se scufundă în sus. Tot mai adânc - adică tot mai sus. Mai sus decât Putin, mai sus decât Bush. Numai să nu dea de Ceaşcă - ăla nu suportă să fie cineva mai sus decât el. Unde mai pui că l-ar întreba "Unde-i vapoarili mele?". E-te-te, parcă la Scorniceşti l-a făcut mă-sa pe yacht!
 
Uite-l pe Bodnăraş:
- Mai e mult până în Rai?
- Ce să cauţi acolo, păcatele mele!
- Cam multe, generale, cam multe.
 
Găinuşă! Uite-o cum sapă. Asta a făcut şi pe Pământ. Ea mi-a făcut-o!
- De aprobarea la Trabant ai uitat, amirale?
- Că bine ziceţi şi vă stă, tot cu coc, tot cu coc? Dar văd că v-au rotit la Industria grea. N-aveţi excavatoare?
- Draci! La lopeţi. Că aşa e când eşti bun şi dai aprobări la toţi de Trabant şi telecolor. Ca să vadă revoluţia în direct!
- Şefii mari pe unde sunt, tova?
- Un'să fie? La Cazane. Porţile de Fier III.
- Raiul unde-i?
- Cred că baţi drumul degeaba, dom' primar. Acolo nu sunt banii dumitale.
- Zău? Puneţi pariu că-l dau jos pe Sfântul Petru?
- Cum să-l dai jos, că doar l-ai mai dat jos o dată.
- Cine întreabă de mine? - se auzi vocea tunătoare a Sfântului Petru...
- Eu, căpitan de cursă lungă Băsescu. Ultima cursă a fost la Cornu.
- Căpitan Băsescu, ai hulit la viaţa dumitale?
- Hulit, preaînălţate. La noi, marinarii, hula e ca nani-nani.
- Te-ai avut bine cu nevasta?
- Care anume, preamăritule? Că eu m-am avut la fel de bine cu toate nevestele. Le deosebeam doar după port.
- Ai beţivit?
- Preapuţinştiutorule, oi mai fi fost mata în vizită pe Pământ, dar pe apă nu cred să fi fost. Păi, marinar să nu bea? L-aş fi dat afară, precis că era de la Secu.
- Ai minţit?
- Numai adineauri. Cum era să-l dau afară dacă era de la Secu?
- Ai înjurat?
- Ce pi... ramide am văzut eu în Egipt! Aveam de gând să ridic şi în România vreo două. Asta în al 14-lea mandat.
- Cu vecinii te-ai avut bine?
- Numai cu ucrainenii nu m-am înţeles, preasfinte. Adică, ne-am înţeles aşa: ei să ne dea meciul la Kiev, iar noi să luăm Insula Şerpilor. La Kiev s-au ţinut de cuvânt. Dar când să ne luăm insula, au zis că ne-o dau, dar să venim s-o luăm de la Haga.
- Crezi în viaţa de apoi?
- Până acum am crezut numai în viaţa dinainte; ştiţi, vaporul dă mai greu cu spatele. Dar trebuie să aveţi vreo funcţie şi pentru mine, pe aici. Când îţi expiră mandatul, preaneobositule? Mai candidezi la Şefia resurselor umane?
- Căieşte-te, fiule, cât mai e vreme.
- Pe Gigi când îl chemaţi, preasfinţite? Că, dacă e să mă distrez cu Postelnicu şi Ceaşcă, mai bine mă duc direct în Iad.
- Gura păcătosului adevăr grăieşte. Acolo ţi-e locul, marinarule. Ţi-l trimitem şi pe Gigică - toate la timpul lor. Mai ales că Gigi are noroc la table; îi sporim chinurile lui Ceauşescu.
- Coana Leana nu-i de ajuns?
- A, nu, ea e o femeie de treabă. Toată treaba pe care o face Ceauşescu, ea o concepe.
- Uite, preasfinte, noi stăm aici la taclale, şi pe Pământ e peste tot numai nenorocire.
- Dar eu n-am primit niciun raport. Chiar aşa?
- Ascultă-mă pe mine, că vin de acolo; ştiu foarte bine ce-am lăsat în urmă: nenorocire! Contactul cu masele o să vă prindă bine, prealuminatule. Mai fulgeri pe ici, pe colo; nu trebuie să trăzneşti, trăzniţi sunt destui.
- Dar cum să fac, să las Poarta Raiului nepăzită? Nu prea vine multă lume pe aici, dar totuşi, trebuie să fie cineva: cine o să-i întâmpine, cine o să-i sorteze?
- Las' pe mine, preasfinte. Mergi liniştit, mă ocup eu de intrări. Să faci treabă bună. Drum bun. Da, în jos, în jos, pe-acolo, pe-acolo...
 
Rămas singur, Băsescu strigă din toţi rărunchii, să se audă până-n Iad:
- Postelnicu, Bodnăraş, Găinuşă...
 
Şi, când aceştia vin:
- Chemaţi-i şi pe Ceaşcă, şi pe Leana, hai, fuguţa, intraţi, până nu se întoarce Preasfântul.
 
Iar către Găinuşă, triumfător:
- Ţi-am zis eu că-l dau jos pe Sfântul Petru?
 
Bucureşti, 2007