Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Însemnări mediavitale

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

O poveste cât o generaţie


Ovidiu Miculescu

01.10.2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Cine nu îşi aminteşte cu dragoste şi plăcere de bunici? La ţară sau la oraş, în casă sau departe, bunicii devin, în timp, icoanele copilăriei noastre...

Timpul nu se măsoară doar în ani, ci şi în generaţii. Vorbim adesea despre generaţia de aur, generaţia de sacrificiu, generaţia irosită, generaţia începutului de mileniu sau generaţia de mâine. Şi de aici apare întrebarea: timpul influenţează generaţiile sau generaţiile marchează timpul şi istoria. Dar prezentul şi mai ales viitorul?

Generaţiile devin repere şi fixează între ele mersul vieţii şi al societăţii. Dar există legături între ele? Se influenţează unele pe altele? Învaţă unele de la altele? Au ele nevoie de punţi clădite continuu şi de legături care le ţin împreună? Categoric, da!

Deşi ritmul vieţii devine tot mai alert, tehnologia avansează incredibil de repede şi modelele educaţionale şi culturale sunt într-o continuă transformare, generaţiile trebuie să comunice între ele. Iar dacă pentru cele apropiate este mai uşor, pentru cele de la extreme legăturile par tot mai subţiri. Cu o excepţie: bunicii şi nepoţii lor...

Dacă ne uităm la televizor, nu prea găsim în programele posturilor româneşti, şi mai cu seama la postul public (altfel, un dezastru pe sute de milioane de euro) emisiuni pentru copii. Şi nici pentru vârsta a treia. Sondajele de audienţă măsoară publicul telespectator de peste 11 sau 13 ani până la 65 de ani. Ce este sub 11 şi peste 65 practic nu există. Cei din extremele vieţii nu interesează pe nimeni... Ei nu reprezintă public comercial, nu au bani de cheltuit pe ce văd în reclame, deci nu contează şi nu merită atenţie. Iar societatea pare să copieze modelul...

Ce să însemne asta? Că legătura între generaţia cea mai tânără şi cea mai în vârstă se manifestă doar în familie? Că viitorul pe care îl reprezintă cei mici reprezintă doar grija familiei lor? Că experienţa, educaţia şi înţelepciunea vârstei a treia se traduc prin termenul cinic de generaţie "expirată"?

Pe pământ sau în cer, bunicii există. Calzi, ocrotitori şi plini de poveşti. Într-o lume nebună în care viteza, cariera, boala şi banii ne iau minţile, bunicii şi nepoţii lor sunt oaza de linişte şi de iubire. Generaţii care se întâlnesc pentru un timp relativ scurt strălucesc de bucurie atunci când sunt împreună.

Putem oare să întărim cumva punţile între generaţii? Măcar într-o poveste frumoasă dinspre trecut spre viitor...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer