Televizorul partizan şi baba care s-a săturat de fapte bune

Mă întreba zilele trecute, un român care trăieşte pe afară, ce se mai întâmplă prin România. I-am spus să se uite la televizor dar mi-a replicat că nu prea înţelege nimic. De ce? Păi în afară de accidente, incendii, copii morţi, spargeri, talk show-uri şi certuri despre nimic, arestări de compatrioţi fugari sau horoscoape halucinante şi foarte multă publicitate... nu am prea văzut lucruri. A, şi ceva despre un referendum, neclar.

Cum adică? Păi oriunde mergi în lume şi deschizi televizorul pe canalele de ştiri locale înţelegi, măcar în mare, ce se întâmplă pe acolo. Şi am stat vreo două-trei zile să mă uit la ştirile lansate în eter de pe Dâmboviţa.

Avea bietul om dreptate... Dar am prins şi câteva subiecte "tari". O lege despre offshore care după certuri vârtoase s-a întors ciudat în punctul zero, o audiere a României la Bruxelles în care ţara a fost trasă de urechi şi pusă la colţ, arestarea unor dudui care se bronzau prin Costa Rica şi Referendumul! Dar ce zgomot şi ce zbatere pe televizor despre acest referendum. Patimi, săgeţi, politichie ieftină şi popi cu pancarte pe la şedinţe în biserici. Moderatori nervoşi şi înrolaţi în tabere se dădeau de ceasul morţii fie pro, fie contra în campanii exagerate pe ecran şi pe net încercând să lămurească poporul. Politruci arţăgoşi explicau, după afişarea rezultatelor, despre câtă dreptate au avut ei şi îşi atacau furibund adversarii. Mai, mai că erau gata unii să dea vina pe popor...

Ca şi în alte rânduri, televiziunile de ştiri au sărit flămânde pe subiect, au adus băieţi "supraturaţi" prin studiouri şi au manipulat fiecare în felul ei. În loc să explice, calm, echilibrat şi cu argumente, să informeze publicul fără părtinire şi interes, televizorul a tulburat, partizan şi avid de audienţă şi senzaţional poporul votant. Şi a contribuit, cu sau fără ştiinţă, la o reacţie care a aruncat din nou în derizoriu un gest naţional. Oportun sau nu, românul a fost chemat să se exprime pe un subiect. Ce a răspuns românul? Că, înainte de a zice dacă este pentru sau împotriva, nu îl prea interesează subiectul. Din motive pe care numai el le ştie, dar le ştie bine. Şi că el, românul, are alte priorităţi.

Încă o "victorie"...

Circula un banc acum mulţi ani despre elevii care erau întrebaţi de dirigintă ce faptă bună au făcut ei în ultimul timp. Rând pe rând, toţi explicau că au ajutat o babă să treacă strada. Impresionată de gestul frumos dar şi contrariantă de numărul de tineri care au ajutat baba să traverseze a întrebat de ce era nevoie de atât de mulţi pentru un gest frumos pe care îl putea face unul singur. Băieţii au lămurit-o pe dirigintă, recunoscând uşor jenaţi că biata babă de fapt nu voia să traverseze şi gestul frumos a fost executat cu forţa... Cam aşa s-a văzut şi referendumul ăsta la televizor. Numai că de data asta, baba, cu toate smuciturile băieţilor puşi pe fapte bune, s-a ţinut tare şi chiar nu a traversat. Ba cred că le-a şi şuierat printre dinţi despre ce o să se întâmple când s-or întâlni data viitoare...