Maryhill

Sam Hill, un întreprinzător de căi ferate pe coasta de vest a SUA, care a fost şi prin România, cum-necum, devine un admirator al Reginei Maria şi, în reşedinţa sa care surmontează râul Columbia (la graniţa dintre statele Washington şi Oregon), decide să facă un muzeu dedicat suveranei României. Zis şi făcut. În 1926, aflată în triumfala sa vizită în SUA; Regina Maria ajunge, spre finele călătoriei sale de la est la vest, la Maryhill. Muzeul propriu zis se deschide abia după moarte ei (1938), în 1940. Astăzi, un etaj, piano nobile i-am spune, este ocupat cu mobilier proiectat de regină, cu veşminte, fotografii şi cu tablouri; în depozit se mai află o colecţie de costume populare feminine româneşti, dar şi felurite alte donaţii făcute de fiicele sale, ulterior deschiderii muzeului (spre pildă, una de vase greceşti, de la regina Greciei, fiică a Mariei). Nu sunt singurele exponate. În timp, au mai apărut donaţii: schiţe de Rodin, alte picturi, dar şi artefacte făcută de nativi americani din zonă. De ani de zile, e locul de întâlnire periodică a diferitelor organizaţii ale românilor americani din Portland şi Seattle.

Pe Marius Marcu-Lăpădat şi pe mine ne-au adus ARCS prin dna prof. Ileana Marin şi ICR New York, prin dl. director Dorian Branea, cu tot cu expoziţia Arhitectură şi regalitate. Cred că aici îşi are un loc de popas această expoziţie cel puţin la fel de bun ca Pelişorul, unde a fost vernisată în 9 mai 2016 de către principesa Elena şi finisată în 11 mai 2016 de Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, cu principele Radu, însoţiţi, atunci, de alţi oaspeţi de seamă ai sărbătorii de 10 Mai de la Peleş. În plus faţă de această expoziţie şi de speech-urile noastre explicative, a fost dna Beatrice Todireanu cu discursul d-sale, bogat ilustrat, despre regina-soldat şi lansarea unei cărţi grele despre a fi român (Ţara mea suspendată), a scriitoarei Anca Mizumschi, acum americanizată.

Locul este cu totul suprarealist. Lavă pietrificată de la vulcanii ce se văd în zare, aproape nicio fiinţă vie, plantă sau animal; pe alocuri, peisaj dobrogean, iar jos, în vale, imensul râu Columbia, dinaintea unui amplu baraj hidrotehnic. Lavă, deci viticultură şi locuri de degustare a unor vinuri mici, dar pline de temperament: Jacobs Vinery e chiar lângă muzeu. Mi-ar plăcea să revăd locurile cândva. Îmi amintesc că, ajuns la Seattle, în august 1993, profesoara care se ocupa de Fulbright Orientation Program mi-a vorbit despre acest muzeu şi despre Regina Maria. Nu ştiam nimic despre regină şi cu atât mai puţin despre muzeu... Abia în 2004, reîntors la Cincinnati ca Senior Fulbright Scholar, am extras - cu soţia mea - de pe microfilmele NYT din 1926 întreaga poveste, scrisă, desenată şi fotografiată a vizitei. Credeam că va fi o carte despre reflectarea acestei vizite regale în NYT, dar nu a fost să fie: ceva-ceva a scris Adrian Silvan Ionescu, dar amploarea prezentării şi impresiile flamboiante despre regină încă sunt necunoscute publicului din ţară.