Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Mad(e) in Romania - Timişoara


Bogdan Ghiu

21.10.2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Tocmai m-am întors de la Timişoara, care arată deja (şi de multă vreme) ca o Capitală Culturală aşa cum pe drept a fost oficial recunoscută, numai că am fost în tabăra alternativă, pe dos numită alternativă căci abia şi doar ea este mainstream, fiind mai vie ca niciodată şi cel puţin neglijată de tabăra oficială, care n-ar fi acum în fruntea bucatelor dacă în Timişoara n-ar exista cultură vie pe bune.
 
Care produce deja de exemplu Art Encounters sau deja dinainte festivalul Simultan, necuprins în planurile oficialităţilor locale pentru organizarea festivităţilor pentru "Timişoara - Capitală Culturală". Să le fie ruşine!
 
În Timişoara şi în toată ţara - ca la Revoluţie.
 
Şi să se spele pe cap de exemplu cu remarcabilul Muzeu de Artă condus - adică baricadat, luat feudal în stăpînire - de un onorabil, cîndva, domn (meta-)istoric. Care însă şi-a pierdut dreptul la recunoaşterea numelui propriu de vreme ce a ţinut să se (re)verse în impersonalul Se al păturii superpuse de pretutindeni şi dintotdeauna.
 
Am fost la Timişoara pentru că acolo s-a deschis absolut oportuna, de imediată şi eternă actualitate manifestare Mad(e) in Romania (de care zilele astea se interesa fără perdea chiar şi SRI-ul local), de maximă actualitate dat fiind că propune spre confruntare şi discuţie artă politică.
 
Despre care voi vorbi însă pe 14 noiembrie, cînd mă voi întoarce la Timişoara să vorbesc despre toate acestea, şi chiar de o relansare, pe cu totul alte baze (nepropagandistice, de pildă), a conceptului de artă revoluţionară (nu "doar" politică, nu "doar" angajată).
 
Deocamdată vreau să divulg o pagină mustoasă dintr-un proiect despre care am să povestesc pe larg altădată, e vorba de fanzinul (cărţulia hand made) intitulat(ă) Ce-i în sufletu\' lu\' Liviu?, scrisă şi desenată - pentru subvenţionarea, atât cît va fi posibil, a unui proiect de "reţea de mini biblioteci ambulante" intitulat Cu cărţile pe uliţă iniţiat de Relu Voicu în comuna Scrioştea din judeţul Teleorman, unde anumite ştiri răutăcioase au susţinut că nu (mai) există nicio librărie - de artista Ana Kun, din grupul Balamuc (Livia Coloji, Răzvan Cornici, Ana Kun) (proiect finanţat de AFCN şi realizat cu sprijinul Asociaţiei Culturale Contrasens, care este şi organizatoare ansamblului Mad(e) in Romania).
 
Deci Ce-i (ce-o fi) în sufletu\' lu\' Liviu? Să vedem:
 
  • "Uite, îmbătrînesc şi ajung să mă tot gîndesc la nişte chestii... Se face dimineaţă şi eu tot cu gîndul la Soros. Ce-o fi cu mine, ce-o fi cu el, oare el se gîndeşte la mine?" 
 
Chiar! Sper ca atît să rămînă din incomplet numitul prototip al acestei cărţulii. Dar ar fi deja o salvare, o mîntuire cumva nedreaptă să rămîi încrustat cu talent în memoria naţiei, atribuindu-ţi-se chiar monoloage de for interior, cînd tu etc. - ştim noi! Ştie toată lumea!
 
Căci vorba lui Dan Perjovschi: "Ne-am pierdut vremea cu nişte tîmpiţi". O posibilă definiţie a artei angajate: a te ocupa de proşti pentru a încerca să le limitezi prostiile - sau cum se poate apăra lumea de ele. A-ţi pierde vremea pentru a nu-ţi pierde viaţa.
 
Ştiut fiind faptul că singurul remediu împotriva prostiilor e prevenţia, arta politică ar trebui să se exercite tot timpul, dar cu personaje imaginare. N-o lasă însă asediul realităţii. Şi atunci imaginaţia se deplasează, căci nu trebuie lăsată să moară. Realitate cu imaginaţie redată accesului popular imediat (creion, afiş etc.). Micro-baricade la purtător. Artistul ca bricoleur de baricade la purtător. Realitate făcută să pară vis - vis urît, adică coşmar (a accepta fără falsă pudoare cacofoniile realităţii: realitatea este cacofonică, nu muzicală; sau abia aşa muzicală).
 
Şi de ce mîna care desenează ceea ce vede ochiul (iar gura trebuie să spună) re-integrează, re-aliniază corpul: îndreaptă trupul.
 
Dar ce-o mai în sufletu\' lu\' Liviu? În suflet la Liviu? Dar who the fuck is Liviu?  
 
Mai vedem, mai vorbim în noiembrie la Timişoara.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • Prostii si desteptii
    Theia, 21.10.2018, 19:35

    Excelent!

    Prostia nu fi învinsă decât de inteligenți, căci doar ei au umor. Proștii nu au arme să răspundă.

Spacer Spacer