Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  4SPACE

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Arhitectură cu vocaţie europeană - Edificii ale monarhiei din România din 1866


Augustin Ioan

30.10.2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Monarhia instaurată de Regele Carol I de Hohenzollern Sigmaringen în 1881 în România, la cincisprezece ani după înscăunarea sa ca domnitor al României, pe care o condusese deja spre independenţă (1877-78), a continuat şi accelerat la maximum procesul, deja început, de europenizare a ţării. Edificiile pe care monarhii (Carol I, Ferdinand, Carol II şi Mihai I) le-au ridicat pentru sine, cele care au fost ridicate în numele lor şi/sau cu patronajul lor estetic, dau seama despre acest caracter deopotrivă modernizator şi europenizant.

Carol I a emulat, în arhitectura pentru Castelul Peleş de la Sinaia, renaşterea germană de acasă. În arhitectura urbană majoră, însă, a promovat mai degrabă stilul eclectic francez (precum şi, în contrapondere, direcţia neoromânească, autohtonizantă, dar care este, de fapt, o variantă locală a naţional-romantismului european). Domnia lui Ferdinand a consemnat apariţia avangardei (Tristan Tzara şi Marcel Janco plecând din România, ultimul întorcându-se şi fiind unul dintre cei mai activi arhitecţi în Bucureştii interbelici), dar şi importul unor arhitecturi precum cea mauro-florentină (adusă din Spania de evreii sefarzi), sau cea Art Deco. La Castelul Pelişor din Sinaia, precum şi la Palatul Cotroceni din Bucureşti, Regina Maria, nepoată a Reginei Victoria şi a ţarului Rusiei, soţia Regelui Ferdinand, a adus împreună elemente celtice şi neo-bizantine, după cum, influenţată de cele văzute în adolescenţă la Edinburgh, dar şi la Darmstadt, oraşul de adopţie al uneia dintre surorile sale, a pus în contact arhitecţi ai mişcării Arts and Crafts şi Jugendstil/Sezzesion cu arhitecţi români.

Carol II a promovat o arhitectură latinizantă, inspirată de stile littorio italian, pentru a marca originea latină a poporului său, dar şi o arhitectură strict modernistă, atât de vizibilă astăzi în Bucureşti. Regele Mihai I, în scurtul răstimp dintre finele războiului al doimea mondial şi alungarea sa din ţară în 1947, a putut vedea o renaştere a modernismului, pentru ca, după 2003, să patroneze refacerea castelului său de la Săvârşin şi a catedralei arhiepiscopale cu necropolă regală (unde a fost îngropat, în 2017, alături de soţia sa, Regina Ana), în manieră neo-bizantină.

Perioada monarhică, de la venirea regelui Carol I şi până la abdicarea din 1947, rămâne o epocă în care România atinge nu numai maximul său economic (1938), ci şi apogeul culturii sale naţionale în context european.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer