Prefaţa Jurnalului 1926-1940

Citiţi un fragment din această carte.


Pentru pasionaţii de trecut, scoaterea la lumină a unei mărturii inedite este întotdeauna o bucurie. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre un jurnal articulat, plin de amănunte interesante şi de personaje de prim-plan ale istoriei României Mari.

Autorul, generalul Gheorghe Athanasescu (1880-1967), a fost un ofiţer de carieră, absolvent în România al Şcolii Superioare de Război, dar şi al Şcolii de Război din Imperiul German. S-a remarcat, în Marele Război, în timpul campaniei din 1919, împotriva regimului bolşevic maghiar al lui Béla Kun, a fost decorat cu Ordinul "Steaua României" şi cu Ordinul francez al Legiunii de Onoare şi a urcat treptele carierei militare până la aceea de comandant de corp de armată. Între 1924 şi 1926 a fost ataşat militar al României în Germania, iar între 1926 şi 1930 s-a aflat într-o poziţie de excepţie, ca adjutant al Reginei Maria, una dintre cele mai importante figuri ale istoriei României. În această calitate, generalul Athanasescu a însoţit-o pe Regină în legendara călătorie din Statele Unite ale Americii, acel adevărat apogeu al bunului renume al României în lume. Capacităţile organizatorice ale militarului de carieră şi-au găsit utilitatea şi în alte domenii, generalul Athanasescu ocupând, între 1941 şi 1948, funcţia de administrator delegat la Societatea Tramvaielor din Bucureşti.

Reprezentant al elitei militare româneşti, apreciat pentru meritele sale pe câmpul de luptă, apropiat al Familiei Regale, generalul Gheorghe Athanasescu nu avea cum să scape de prigoana comunistă. În 1949, a fost evacuat din casa de familie, iar în 1960 i-a fost anulat dreptul la pensie. Aceasta era răsplata pe care un bun profesionist şi un mare patriot o primea de la regimul de "democraţie populară".

Din fericire, furia distructivă a comuniştilor, care a risipit atâtea tezaure de cultură şi de memorie, nu a dus şi la dispariţia jurnalului generalului Athanasescu. Acest document a supravieţuit graţie familiei, care i-a înţeles şi i-a respectat valoarea. Iar astăzi îl putem citi cu toţii, spre a ne întregi tabloul istoriei României interbelice.

Meritul fundamental în publicarea acestui nepreţuit document îl are nepotul generalului Gheorghe Athanasescu, Dumitru Lecca, urmaşul unei vechi familii boiereşti din Moldova, deţinut politic în timpul represiunii comuniste şi mare campion al baschetului românesc. Am avut privilegiul să-l cunosc acum câţiva ani şi de atunci îl admir nelimitat pe acest boier autentic, sobru şi discret, întotdeauna binevoitor, dar ferm în convingerile şi valorile pe care le apără. Dumitru Lecca îşi respectă înaintaşii şi înţelege că vieţile lor pot fi astăzi model pentru noi toţi. De aceea, împărtăşeşte cu generozitate amintiri şi documente din arhiva de familie şi luptă pentru păstrarea memoriei strămoşilor săi. A scris cartea Cronica unei mari familii băcăuane. Boierii Lecca, iar astăzi ne oferă accesul către însemnările bunicului său matern.

Prin acest jurnal, vom putea fi martori ai unor momente fundamentale din istoria României interbelice şi ne vom intersecta cu numeroase personaje istorice, de la Regina Maria, Regele Ferdinand şi Regele Carol al II-lea la mareşalii Averescu, Prezan şi Antonescu, de la Constantin Argetoianu la Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu, de la I. G. Duca şi Armand Călinescu la Henri Cihoski, de la Eugen Cristescu la Corneliu Zelea Codreanu, de la Octavian Goga la Nicolae Iorga, de la Zizi Lambrino la Elena Lupescu, de la Nicolae Titulescu la Barbu Ştirbey. Lumea din jurnal este departe de a fi idilică. Marii bărbaţi politici, liderii militari şi marii cărturari care au făcut România Mare nu sunt lipsiţi de orgolii, tabere politice se fac şi se desfac, generalul Athanasescu însuşi are preferinţe sau idiosincrazii faţă de anumite personaje sau atitudini. El nu este un martor rece sau un marginal, ci un om aflat în centrul jocurilor de putere, mereu în preajma Reginei Maria, mereu încercând să-i ofere acesteia informaţiile şi sfaturile cele mai utile.