Lumina Lumii - noaptea în care s-a născut Hristos

Eu cred că fiecare lucru are în viaţa omului un rost al lui. De aceea am privit oarecum altfel plecarea mea în Nicosia: nu ca pe o evadare din mediul academic, oarecum artificial, în care trăisem pînă atunci, dar ca pe o experienţă ce trebuie cunoscută şi al cărei sens îl voi înţelege deplin undeva, pe parcurs.

În general, fiinţa umană are nevoie de un răgaz, de un moment de reflecţie, pentru a descoperi ce se ascunde sub aparenţa destinului. Atunci cînd lipseşte momentul de graţie al înţelegerii, omul devine o “jucărie“ aflată în bătaia vîntului, o “marionetă“ care nu s-a putut ridica la înălţimea destinului său. Pentru fiecare există o “cruce“- altfel spus, o “răscruce“ a sorţii, cînd alegerile noastre sunt suspendate, cînd trebuie să suportăm povara deciziilor noastre anterioare. Şi este adevărat că pentru unii trecutul atîrnă greu. Atît de greu încît încearcă să amîne clipa întîlnirii cu soarta...

Aceasta este de fapt, clipa în care sufletul omului tînjeşte după esenţa sa divină - momentul adevărului. Încep să mă întreb fără voie: a fost, oare, Evul Mediu “o noapte de o mie de ani“? Putem separa, oare, lumina adevărului de orice fel - ştiinţific, filosofic, artistic - de lumina credinţei? În Nicosia am început să învăţ limba greacă. Nu m-ar fi interesat altfel, nu mi-ar fi folosit la absolut nimic, în nici o altă parte a lumii. Citisem cîndva Zorba grecul... Cam atît!

Trebuie să fac o paranteză şi să mărturisesc că mica insulă a Afroditei pare mai mult insula vestitei Circe: nu te îndeamnă la studio, ci la distracţie. Tentaţiile sunt nenumărate aici - un soi de paradis lumesc, prin care spiritul întreprinzător al comercianţilor greci şi-a descoperit reala vocaţie de a cumpăra şi a vinde orice, de la privelişti naturale, de vis, pînă la ultimele inovaţii în materie de confort, lux, life-style.

Şi totuşi, aici am aflat cu totul întîmplător, semnificaţia cuvîntului hristos. Hristos este un adjectiv, înseamnă bun, nevinovat, virtuos. Pentru destul de mulţi greci a devenit numele lor de familie. Sună ciudat, aproape a blasfemie, dar, căutînd un job, am fost pe punctul de a avea un interviu cu un anume domn Hristos. Interviu cu Hristos?!

Evident, Biblia înseamnă cartea (cu menţiunea ca beta se citeşte ‘v’). Ce numim noi Biblie ei numesc Ayia Grafi, adică Sfînta Scriptură. Naos se traduce prin biserică, templu. Pneuma este duh, spirit. Cuvîntul românesc botez - ce altceva decît... baptisma! M-am distrat cînd am aflat cum se spune în limba greacă literar : logotehnikos. Am fost surprinsă să descopăr că, în greaca nouă, cel puţin, ordine se traduce taxis, în timp ce kosmos înseamnă nu doar lume, ci chiar pămînt. Iar pentru orgoliul criticilor noştri literari va fi un argument în plus faptul că românescul revistă are drept echivalent grecescul kritiki!

Angelos (substantiv) ne arată, după cum ne aşteptam, un înger însă angelo (verb la infinitiv) se traduce prin a anunţa, a vesti.

Îngerii - solii lui Dumnezeu! O imagine extraordinară...

Suntem în preajma Crăciunului şi abia acum încep să mi se limpezească amintirile din mica insulă mediteraneană unde am trăit un an şi jumătate. Optsprezece luni. Plajele argintii de lîngă Stîncile Afroditei, apele de turcoaz de la Paralimni, peisajul aproape lunar, arid, de pe marginea autostrăzilor aproape perfecte. Spiritul grec - atît de lumesc, de pragmatic încît zeii lor erau făuriţi aidoma oamenilor! Şi totuşi, locul în care am fost cel mai aproape de Dumnezeu.

Pentru că abia acolo, în mijlocul acelei insuliţe de lux, am descoperit cum e să fii singur. Singur cu Dumnezeu. Acela a fost momentul adevărului pentru mine.


Citiţi volumul Ciobul de sticlă şi Ionescu de acelasi autor, în secţiunea EDITURĂ a portalului LiterNet.ro