Să cuvîntezi îndelung despre viaţă despre respiraţia unui înger în ceafă îmbrăţişarea unui colind ochii înecaţi ai fecioarei care se sting să nu aluneci să nu te întuneci pe cînd flacăra pîlpîie în palma închisă |
| Peste umeri nămeţi se surpau în vremuri de surle şi trîmbiţe dar noi întorceam liniştiţi clepsidre muşcam cu poftă din tăciuni aprinşi gleznele noastre sparte în porţi fără lacăt şiroiau cărări de sînge cărări de lapte Atunci ne-am agăţat dintr-o dată de vise oasele ne atîrnau lungi albe uscate triste dincolo de gratii am auzit scîncetul unui prunc Am dus paharul la gură ne-am tatuat golul din piept cu vînturi de aşteptare veşnică şi golul s-a deschis în cele din urmă ne-a curs pe haine în carne pînă nu a mai rămas din el decît coaja putredă o rană vîscoasă din care mai ciugulim uneori peste noapte |
| Nemurirea doare din cînd în cînd se poticneşte în cununa de spini în bătaia de aripă tresărire urcînd |
