Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Personale  Sageata  Loc de citit

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Grinch. The Final Countdown


Ioana Bâldea Constantinescu

18.12.2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Să ne înţelegem, Crăciunul vine la pachet cu multă presiune. De Crăciun trebuie să fii... mai bun, mai puţin ciufulit, cu toate treburile casnice bifate, mâncare gourmet, brad eco şi familie încremenită în zâmbet Kodak. Trebuie să te vezi cu toţi prietenii, cunoştinţele, obligaţiile restante, să nimereşti cadourile care să transgreseze hit-ul de sezon "Vai, dar nu trebuiaaaaa!...", să fii ubicuu, senin şi pregătit de Sărbătoare, chit că ai lucrat până în buza ei şi tot ce vrei să-ţi aducă Moş Crăciun e nişte somn. Am să fiu sinceră: sunt zero virgulă ceva şanse să te ridici la înălţimea standardelor de pe Instagram dacă porneşti cursa cu deficit de somn şi nu declari altceva decât cafea şi vitamine (ceea ce sper că se şi întâmplă) la rubrica stimulente. Crăciunul vine cu frustrări şi imagistică stresantă de suburbie americană, cu copii angelici care fugăresc într-un tempo diafan un câine în hăinuţă ecosez sub privirile relaxat lobotomizate ale unor părinţi atletici, decupaţi din Architectural Digest. Vine cu petreceri pentru care ţi-ar trebui un ficat funcţional ca un motor Diesel şi cu liste de dorinţe pentru care ţi-ar mai trebui cel puţin două job-uri mai bine plătite decât cel curent (nu, pe cei mai mulţi dintre noi nu ne ajută să stăm, pur şi simplu, sub brad; din motive încă neelucidate, anturajul refuză să ne considere cadouri sub formă umană). Aşa că de Sărbători e greu, posibil trist şi, nu de puţine ori, riscant. Un motiv suficient de consistent să ne refugiem în câteva fantezii calorice de sezon. Nu rezolvă problema (cum spuneam, zero virgulă ceva şanse...), dar ajută. Puţin. Lista care urmează e eclectică, personală şi jalonată de incoerenţe. Cam cum e şi Crăciunul...
1. Îmi place Jólabókaflóðið. Da, ştiu că e plin net-ul de obiceiul ăsta islandez de a da şi de a primi cărţi de Crăciun. Se ţese, pe nevăzutelea, o comunitate care bea ciocolată caldă şi citeşte, festiv şi non-festiv, sub pătură şi lângă şemineuri contemporan electrice, cu şosete groase şi cei dragi alături, cufundaţi, cel mai probabil, într-o altă poveste. E frumoasă ideea asta că, în aceeaşi sufragerie, sunt oameni care călătoresc, dincolo de pagini, în Africa, pe Titanic, la bordul lui Nautilus, pe culmile Everestului, în vremea facerii lumii sau a angoasantei ei extincţii. Oameni care se încălzesc cu ficţiune când afară e ger. Mi se par superb de excentrici şi de pretenţioşi...
2. O oră într-o librărie. Fără telefon. O oră cu Gatsby şi cu doamna Dalloway, o oră cu imaginaţia dată la maxim, cu posibilităţi nelimitate de refugiu interior, cu iluzia iubirii care mişcă sori şi stele, cu mistere cărora nici tu nu le-ai face faţă, dragul meu Watson.
3. (În paranteză fie spus, visez şi la câteva cărţi: Busola lui Énard, Robin, de Dave Itzkoff, Educated, de Tara Westover, Freeman's: Cele mai bune texte noi despre putere. Plus o revizitare: Rob Macfarlane: Lost Words. Poezie. Bântuitoare, infestată de peisaje ilustrate genial de Jackie Morris. O încercare de arheologie emoţională pornind de la recuperarea lingvistică. E un soi de carte amuletă. O manevrez mai rar, pentru că e cât jumătate din mine. Dar o iubesc. Mult.)
4. Eu, personal, nu ştiu să fac trifle ca Nigella Lawson şi Yotam Ottolenghi (nu ştiu să fac deloc, ce să mai vorbim...). Dar ştiu că de Crăciun gust lucruşoare asamblate de mâinile unor maestre. Fiecare linguriţă e un bilet către cea mai fandosită prăjiturie din Belgravia. Îmi propun să nu regret nimic.
5. Nu e despre cadouri, e despre timp. Ştiu că pare motivaţional, dar aşa e. Chiar e despre timp.
6. Mă îngrozeşte viziunea sumbră a acelor familii claustrate împreună, care împart acelaşi spaţiu ca pe o condamnare şi se refugiază în vieţile lor online până trece vacanţa asta pe care sunt nevoiţi s-o petreacă alături de oameni pe care-i văd atât de rar că abia dacă-i mai recunosc. Sper să nu fiţi blocaţi printre ei. Sau, dacă sunteţi, vă doresc să evadaţi.
7. O zi întreagă de văzut filme. Ştiu, ştiu, dar e una din puţinele părţi din adolescenţă de care chiar mi-e dor...
8. E o lume urâtă. Din ce în ce mai urâtă. Probabil cea mai grozavă fantasmă din sezonul relaxării asumate ar fi... să găsim puţină speranţă. Poate să râdem. Poate să credem. Poate.
9. Eu cred că viaţa bate literatura. Şi, da, e minunat să citeşti, mai ales de Sărbători, dar să trăieşti în afara cărţilor, să se bucure oameni adevăraţi de faptul că şi tu exişti pe lume, să simţi că schimbi, chiar şi micronic, viaţa cuiva, să descoperi lumea cu ochii tăi, să te redescoperi în ochii altcuiva, să te bucuri de ceilalţi şi, dacă eşti printre cei foarte, foarte, foarte norocoşi, puţin şi de tine... da, asta e ideea mea de ciocolată caldă, când e frig afară.
10. Auld Lang Syne, amintirea unui ciuline, ilecşi pe zăpadă, o stare de vanilie. Şi cam atât.
11. Anul ăsta am nevoie să-mi aducă Moş Crăciun un strop de noroc. Dacă-l primesc, îl împart cu toată lumea. Aşa că... să vă gândiţi la mine.
12. Cel mai frumos cadou de anul ăsta a venit deja. Deşi a ajuns la mine împachetat în angoasă şi singurătate vecină cu şomajul. Ai fost tu citind singură, în gând, complet pierdută în poveste, undeva, departe de mine şi, totuşi, atât de indescriptibil de aproape. Mi-am ţinut puţin respiraţia. Numai puţin.

Vă ţin pumnii tuturor! Să fie uşor şi să prindeţi câteva dimineţi de leneveală :) Şi să aveţi măcar o clipă în care să vă crească inima de trei ori, aşa cum poate că nu se întâmplă doar în filme.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer