Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Traducînd-l pe Derrida traducînd Heidegger (- filosofia)


Bogdan Ghiu

30.12.2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Sau: Tînărul Derrida. Derrida tînărul.
Adică: Pentru o traducere experimentală.
 
Deconstrucţie - Traducere - Şcoală.
 
  • "Tocmai caracterul abia perceptibil al diferenţei este cel care permite evitarea acelor răsturnări spectaculoase ale metafizicii hegeliene despre care ştim bine că tocmai în calitatea lor de răsturnări rămîn fără să-şi dea seama prizonierele a ceea ce ar vrea să depăşească (Nietzsche şi Marx)." - "Clipă de clipă, anevoios dar cu vigilenţă, în munca de analiză, prin corecţii şi prin suturi, prin ştergerile aplicate suturilor, se va proceda cu lentoare în interiorul logos-ului primit, fie modificîndu-l, corectîndu-l prin el însuşi, iar în acest sens destrucţia va fi întotdeauna o auto-destrucţie a logos-ului ontologiei şi a filosofiei de către filosofie." - "Nu traduceţi." - "Nu vom traduce aşadar acest termen şi ne vom strădui să-l elucidăm, să-l traducem prin analiză, nu prin definiţie, prin analiză şi prin jocul funcţionării lui în discursul heideggerian, şi prin sistemul de semnificaţii - care îi sînt asociate." - "Să traducem." - "(iar aici putem spune metaforă în loc de metafizică, metafizica este o metonimie pentru metaforă, şi doar gîndirea fiinţei ne permite să gîndim această metonimie ciudată)" - "Discursul metaforic sau mai curînd discursul gîndirii care distruge metaforica gramatical-metafizică are drept funcţie tocmai această destrucţie a metaforei, destrucţie efectuată cu certitudinea că nu vom face niciodată altceva decît să distrugem metaforele cu ajutorul altor metafore. (...) Munca filosofiei în general sau mai curînd să spunem a gîndirii (...) nu constă pe scurt în altceva (...) decît (...) tocmai în această operaţie de destrucţie a metaforei, de reducţie determinată şi motivată a metaforei. Ceea ce nu înseamnă că ieşim din elementul metaforic al limbajului ci că printr-o nouă metaforă metafora precedentă apare ca atare, este denunţată în originea ei, în funcţionarea ei metaforică şi în necesitatea ei." - "Este o destrucţie, adică o deconstrucţie, adică o de-structurare, adică zdruncinarea de care este nevoie pentru a face să apară structurile, straturile, sistemul de sedimente. (...) Rămînînd prin urmare atenţi, cu cea mai acută vigilenţă, la această uşoară, inconsistentă, aproape imaterială dar decisivă deplasare (...)."
 
Despre ce vorbeşte Derrida, tînărul Derrida, în aceste fragmente extrase din seminarul  intitulat Heidegger: întrebarea privitoare la Fiinţă şi Istoria. Curs la École Normale Supérieure (1964-1965) (Tact, 2018)? Despre filosofie, desigur. Şi, evident, despre destrucţia heideggeriană supusă, aici, nu tot unei destrucţii, ci, tocmai, unei deconstrucţii, operaţie prin care se elaborează, prin care asistăm, altfel spus, "pe viu" şi "în act", la naşterea deconstrucţiei înseşi ca deconstrucţie a destrucţiei.
 
Vorbind despre filosofie din filosofie, tînărul Derrida vorbeşte aici, implicit-practic, despre traducere, şi o face tocmai traducînd, adică dinăuntru, prin treptată dar decisivă diferenţiere internă, nu prin opoziţie-destrucţie exterioară, închipuit radicală, fals destructivă, numai bună să recicleze "camuflat", "secularizat", civilizat, "banalizat", refulatul.
 
Traducînd Heidegger şi descriindu-şi opera, implicit-practic, ca traducere, tînărul Derrida îşi elaborează, îşi decantează, îşi traduce, aici, deconstrucţia din destrucţie. Se creează pe sine, ca filosof, traducîndu-se din/ca/prin Heidegger. Căci nu tocmai acel "caracter abia perceptibil al diferenţei" este idealul oricărei traduceri? Nu tocmai o "uşoară, inconsistentă, aproape imaterială dar decisivă deplasare" trebuie să fie orice traducere? Adică orice deconstrucţie? Adică filosofia?
 
Trebuie insistat, aici, asupra legăturii consubstanţiale, s-ar putea spune dacă nu ne-am afla într-un metatext despre anti-substanţialistul Derrida, trebuie insistat aşadar asupra legăturii structurale, s-ar putea spune ceva mai aproape de Derrida, dintre filosofia ca deconstrucţie (a metafizicii), traducere şi şcoală. Filosofie-deconstrucţie-traducere-şcoală constituie, după părerea mea, o corelaţie-constelaţie "epoc(h)ală", "istorială", un "plan" sau un "cîmp" de resurse problematice asupra căruia ar trebui să nu încetăm a medita. Ne poate asigura viitorul.
 
Şi asta deoarece naşterea deconstrucţiei ca "traducere" a destrucţiei se realizează, se înfăptuieşte în context pedagogic şi în interiorul unui discurs de iniţiere şi de formare, anume adresat. În senzaţionalele seminarii-cursuri de faţă asistăm aşadar la elaborarea şi la căutarea deconstrucţiei - prin traducere şi ca traducere -, care deocamdată - cu atît mai senzaţional, epoc(h)al chiar - refuză sau nu îndrăzneşte să-şi spună pe nume, să-şi (pre)ia numele, altfel spus încă nu se (re)cunoaşte. Tatonare a deconstrucţiei, care tocmai tanonare şi e (filosofie ne-scopică, tactilă, tactico-haptică, "animală"). Filosofie performativă, în act. "Cvasi-traducere", cum o numeşte editorul francez.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer