Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Cronici de atelier

Manualul de parenting al Reginei Maria - Kildine


Diana Cuzic, pe marginea unei cărţi de Regina Maria a României

09.01.2019
Editura Corint
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Regina Maria a României
Kildine. Povestea unei mici principese răutăcioase
Editura Corint, 2018

Traducere din franceză de Alteţa Sa Regală Principele Radu
Desene de JOB


Citiţi un fragment din această carte.

*****
Manualul de parenting al Reginei Maria

Regina Maria a României a trecut de multă vreme din istorie în legendă în mentalul colectiv. Personalitate extraordinară, o regină cu o dedicare faţă de ţară şi oamenii ei greu de egalat, o doamnă în adevăratul sens al cuvântului care a ştiut să facă faţă cu eleganţă unor momente foarte grele şi să fie inspiraţie pentru cei din jur, Regina Maria reuşeşte să ne mai surprindă încă o dată într-un mod plăcut şi inedit ca autoare a unei poveşti pentru copii intitulată Kildine. Povestea unei mici principese răutăcioase. Cartea a apărut spre finele anului 2018 la Editura Corint într-o prezentare grafică deosebită, fiind tradusă din franceză de Alteţa Sa Regală Principele Radu şi însoţită de ilustraţiile din ediţia franceză originală care îi aparţin lui Jacques Marie Gaston Onfroy de Bréville, zis Job. Recunosc că m-a încântat inclusiv hârtia aleasă pentru tipăritură pentru că mi-a adus aminte de cărţile de basme de altă dată.

Povestea lui Kildine este una care nu îşi va pierde actualitatea atâta vreme cât vor exista părinţi şi copii. Adică niciodată. Mica prinţesă Kildine este un copil dorit, născut târziu şi, drept urmare alintat peste măsură. Răzgâiată, neascultătoare, ştiind să profite de slăbiciunile celor din jur, dar şi de calitatea ei de prinţesă, Kildine crede că totul i se cuvine, că se află deasupra tuturor şi că bunele maniere şi educaţia sunt pentru alte persoane. Atunci când merge însă prea departe şi ascunde coroana regelui, tatăl ei, părinţii hotărăsc că a venit momentul să ia măsuri pentru a o face pe mica prinţesă să înţeleagă că există şi obligaţii şi nu doar drepturi. Kildine este trimisă departe şi învaţă cum trebuie să se comporte o fetiţă civilizată.

Cartea nu este doar o poveste ci un adevărat manual de parenting al epocii. Părinţii care o vor citi vor recunoaşte câteva dintre strategiile propuse de Regina Maria: să nu se răspundă la violenţa verbală şi fizică a copilului cu violenţa adultului, copilului să i se fixeze limite, să înveţe că există întotdeauna consecinţe şi că situaţia şi poziţia părinţilor nu reprezintă un scut pentru comportamentul inadecvat. Kildine învaţă într-un mod destul de dur toate aceste lecţii ceea ce ar putea ultragia pe unii dintre părinţii contemporani nouă, adepţi ai unui parenting permisiv şi fără reguli. Ca părinte, eu cred însă, că cele scrise de Regina Maria constituie un bun punct de plecare pentru meditaţia asupra aceea ce vrem să vedem în copiii noştri şi cum îi pregătim pentru viaţa de adult.

Povestea este frumos construită, cuvintele autoarei reuşesc să creeze imagini în mintea cititorului ceea ce este esenţial pentru o carte de poveşti. Imaginea vulturilor este impunătoare şi cred că aleasă în directă legătură cu simbolistica heraldică a României, mica excursie pe plajă te face să îţi doreşti să fii acolo cu Kildine, să simţi mirosul mării, să culegi scoici şi să te bucuri de căldura razelor de soarelui. Întâlnirea cu regina Flutanda şi micuţul gnom care spune adevăruri neplăcute este o poveste în poveste, un moment care permite terminarea procesului de maturizare şi educare al micii prinţese. Totodată demonstrează imaginaţia şi talentul creator al Reginei pentru că nu este uşor să creezi o lume imaginară, cu atât mai mult un regat al lebedelor.

Cartea are şi câteva note de ironie amară legate de ceea ce înseamnă să fii prinţesă. Astfel, scrie Regina Maria la un moment dat că "în general, nu este prudent să i se dea unei principese idei despre libertate, în fond «Libertate, Egalitate, Fraternitate» sunt cuvinte care nu au fost inventate pentru o principesă. Principesele sunt ca nişte păsări menite să trăiască în cuşti aurite, cu cât învaţă mai repede să le placă traiul din cuşca lor de aur, cu atât mai bine pentru ele." În aceeaşi notă se înscriu şi cuvintele gnomului despre principi şi adevăr. Principilor, spune regina prin intermediul micului omuleţ răutăcios, nu le place adevărul, iar atunci când îl aud, "li se pare că este precum cineva care a uitat să se îmbrace". Răzbate din aceste cuvinte o dorinţă de libertate, de eliberare din chingile sociale şi de etichetă, fără a cădea însă în extremă.

Un personaj interesant în carte este madam Vox Populi, vânzătoarea de mere ranchiunoasă şi cam din topor care devine nu doar cel mai mare critic al lui Kildine, dar şi imaginea celor permanent nemulţumiţi de regalitate. Este şi cea care consideră că problemele făcute de Kildine ar fi putut fi rezolvate cu câteva nuiele la fund. Există ceva primitiv şi aspru în madam Vox Populi, o răutate şi ostilitate care pot totuşi fi îmblânzite prin gesturile şi cuvintele potrivite.

Regina Maria a scris mai mult decât o poveste în Kildine. Este o carte care ţi se dezvăluie în straturi, fiecare dintre ele vorbind despre lucruri care au rămas actuale chiar dacă timpurile s-au schimbat. Şi tocmai acest lucru face din basmul ţesut de autoare o poveste nemuritoare. Pentru că orice poveste îşi dovedeşte valoarea atunci când se confruntă cu trecerea timpului şi reuşeşte să transmită un mesaj cu care cititorul continuă să rezoneze. Pentru că poveştile educă şi formează caractere şi ne pregătesc copiii pentru provocările şi pericolele viitorului.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer