Cu moartea pe moarte călcând...

Citiţi un fragment din această carte.

Într-o epocă în care Ortodoxia este scuipată asemeni Mântuitorului pe Cruce, semn că-şi împlineşte menirea de a converti lumea la Cel Înviat, cartea-mărturie a lui James Early, Părintele venit la Ortodoxie prin voia lui Dumnezeu, îmi pare asemeni purtării Crucii de către Simon Cirineul (Marcu 14.21).

Chemat dintr-o ţarină în Împărăţie, James Early asumă franc şi distins, asemeni unui călător care şi-a descoperit orizontul liniştii, taina creşterii liniştii sale. Veţi citi un jurnal de bord, o alcătuire de suflet şi de asumare a unei opţiuni pe viaţă şi pe moarte, asumată pe veşnicie. Un bun îndreptar duhovnicesc pentru cei care cântă moartea Ortodoxiei doar pentru că nu o cunosc. Asumând Ortodoxia, Părintele James Early asumă exigenţele ei în întregime. Aproape că pentru noi, cei care ne lăudăm a fi născuţi ortodocşi, propune o restartare a fundamentelor noastre de mărturisire: Evanghelia, Liturghia, Crucea aprinsă de razele Învierii. Trebuie să recunosc că instinctiv, după primele pagini ale lecturii, mi-am întors filele propriului jurnal de adolescenţă atee în fapt, încât îmi pare că, fără să străbat continente, mi-am regăsit un frate de căutare. Aviz, cuminte, înţepeniţilor în ortodoxisme, frânturi de Ortodoxie păstrate parcă în ulcioare crăpate sub presiunea orgoliilor noastre.

Aud foarte des în întâlnirile cu tinerii: cum trebuie să ne purtăm cu baptiştii ori penticostalii, adventiştii ori mai ştiu eu care dinte cei care-şi caută ritmul duhovnicesc în ritmul lumii? Le spun mereu că pentru a ţine de partea Evangheliei mărturisirea noastră, trebuie să cunoaştem Evanghelia şi să o mărturisim prin fapte, evitând mofturile şi ifosele, căutând mereu la aproapele nostru, oricât de departe ar părea de modul nostru de a gândi. Dacă nu, vom fi mereu nişte ţignale de avertizare, nu cântarea de harpă gata să crească în inima noastră cântarea psalmilor biruitori. Le spun mereu că e nevoie să ne descoperim Liturghia în conţinutul ei mărturisitor nu doar în forma ritualică, în esenţa sa evanghelică nu doar în istoricitatea ei entuziasmantă. Nevoia de mistagogie şi ritual, suferinţa omului contemporan, poate fi vindecată şi prin astfel de scrisori de iubire la adresa Învierii care ţine Ortodoxia. Citind cartea am avut sentimentul că sunt fratele fiului risipitor, prea atent, uneori, la întâlnirile cu prietenii şi neatent la drama Tatălui, care are nevoie şi de mine ca să-şi împlinească menirea de Aşteptător şi Aflător al celui pierdut. Nu, nu am curajul de a merge, decât rareori, după cel pierdut printre roşcove şi păstoriri de porci...

Cartea Părintelui Early mi-a adus aminte că e posibil, că merită să creşti relaţia cu celălalt şi să-i asiguri cunoaşterea destinsă a Ortodoxiei. Le mai spun tinerilor că oricum, ne trebuie răbdare multă, în 2000 de ani şi ei, care vin de departe, vor fi ortodocşi. Cred, acum, că răspunsul meu are un suport de "curs". Cartea acestui Avvă al venirii la Ortodoxie. Căruia-i sărut mâna pentru curajul de a nu renunţa la frumuseţea Învierii şi aşezării în veşnicie. Exigentă, convertirea obligă la exigenţă. Cartea aceasta ne oferă modelul exigenţei dinamice şi luminoase. Semnul că Împărăţia Cerurilor se ia cu asalt.

(Pr. Constantin Necula, Facultatea de Teologie "Sf. Andrei Şaguna", Sibiu)