Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Topuri  Sageata  Topuri

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

2018 şi forma sufletelor dragi


Iulia Hossu

15.01.2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Jurnalul sufletului meu se aşază mereu în concordanţă cu ritmul grădinii pe care o iubesc atât de mult. Însă, mărturisesc, mai am un reper. Zilele de naştere ale celor din jurul meu. Am ajuns să iubesc dimineţile în care ştiu că pot spune cuiva La mulţi ani! Iar atunci când îmi amintesc că într-o zi anume nu mai pot face asta - dintr-un motiv sau altul -, trăiesc acea zi asemenea aniversării unei treceri în nefiinţă. De altfel, cred că pentru sufletul meu aşa şi este. Atunci când mă bucur de ziua cuiva îi sărbătoresc fiinţarea în povestea noastră comună, iar atunci când nu o mai fac, îi păstrez doar amintirea-n alb-negru, umbra şi locul gol pe care mi l-a lăsat în suflet.

În timp, asociez cu sufletele apropiate lunile şi anotimpurile anului, în funcţie de momentul în care a luat formă fiecare. Astfel, lună după lună, amintirea mea a ales câte un suflet sau două pentru a surprinde esenţa fiecăreia, dar şi câteva frânturi ale clipelor din miezul lor. Aşadar, acestea sunt formele unora din sufletele mele dragi în funcţie de luna lor de naştere.

Ianuarie

Plimbare lungă în prima zi din an. Odată cu trecerea timpului am ajuns la obiceiul de a nu lenevi în această zi, indiferent de starea mea. Este mult prea preţioasă. În fond, este şi prima suflare a anului ce abia începe. De ce mi-aş dori să o pierd? În grădinile caselor există trandafiri înfloriţi şi e plin de ghiocei. Îmi promit că voi scrie mai des. Îmi promit că voi fi mai atentă la oameni.

Este ziua surorii mele şi a unui şir de prieteni. Mă gândesc că toţi seamănă între ei cumva. Par destul de liniştiţi şi calmi mai tot timpul. În general sunt fiinţe tăcute. Există excepţii notabile, e drept. Acelea cu care nu vrei să prinzi zilele viscolului de ianuarie.

În esenţă însă mă zbat să ştiu cum arată sufletele lor. Am mai pierdut lupte, dar atunci când am reuşit să le câştig, mi-a plăcut ce am descoperit.

Forma sufletelor lor? Fulgi de zăpadă.

Februarie

Ziua unei bune prietene. Am decis să-i dăruiesc harta stelelor din clipa naşterii sale. M-am gândit că întâlnirea unui suflet mereu deschis spre a căuta şi a înţelege lucruri noi cu puţin praf de stele presărat peste realităţi adesea prea colţuroase poate reprezenta un fel de mantie magică.

Am adăugat în ultimii ani o febleţe faţă de această lună. Este cea mai scurtă din calendar şi, cu toate acestea, mereu apuc să trăiesc pe parcursul ei mai multe decât în alte luni. Un argument în plus la faptul că în cele mai multe cazuri poţi trăi într-o clipă ce nu ai trăit într-un an.

Forma sufletului lor? În ciuda faptului că sunt în continuă mişcare, conturul lor sufletesc mi se pare a fi cel al unui copac. Cel care face legătura între toate elementele naturii. O formă clară, dar în acelaşi timp una ce-şi dezvoltă continuu ramificaţii noi. Ceea ce vedem noi, ceilalţi, cel mai adesea este coroana lor demnă de admiraţie. Dacă aveţi asemenea suflete în jur, uitaţi-vă în adâncuri, la rădăcini. Veţi fi uimiţi de ce frumuseţi veţi putea descoperi.

Martie

Am fiinţe vechi marcate pe calendarul de martie. Ani atât de mulţi în care ni s-au scris istorii comune şi poveşti pentru mai multe vieţi. M-a fascinat mereu fragilitatea aparentă care-i caracterizează, cu care ei la un moment se autoidentifică. Atunci când ajung la o cumpănă se cred slabi. M-am gândit în ultimele zile mai mult la unul anume şi aş vrea să-i spun ceva. Atunci când eu m-am crezut la limita anduranţei, căci nu reuşeam sub nicio formă să mă împrietenesc cu limba latină, ştiu un singur suflet ce m-a făcut să cred că această materie este doar o joacă. Acelaşi suflet ce m-a făcut să nu mă simt singură într-un anume an din viaţă, ştie el care.

Forma sufletelor lor? O păpădie.

E drept, mai am o serie de umbre, locuri goale în această lună. Dar nu am să vă vorbesc despre ele deoarece, spre deosebire de acest tip de suflet de dinainte, forma lor este una asemănătoare cu cea a unei flori cu spini. Oricât te-ai feri, tot ajunge să te înţepe.

Aprilie

Nepotul meu este născut în această lună. Îmi amintesc mereu de plimbarea din Parcul Mare pe când nu avea mai mult de 3 ani. Ne-am distrat dându-ne pe toboganele lungi până la momentul în care un băiat mai hotărât decât el, asta pentru a nu-i spune altfel, a sărit rândul şi i-a tăiat faţa. Ştefan a plâns în continuu până a venit fratele meu după el. Îmi repeta mereu propoziţia: Nu este corect! Îmi venea şi mie să plâng. Prima dată mi-a trecut prin minte să-i spun replica ce o primeam la rându-mi când aveam această reacţie, clasica "Nu va fi singurul lucru incorect din viaţa ta". Am sfârşit prin a-l lua în braţe şi a-l ţine strâns lângă mine în timp ce-mi doream pentru el cât mai puţine asemenea momente. Desigur, ştiu, îmi veţi spune că este doar un copil, va creşte şi va înţelege atunci ordinea asta a lumii în care şi incorectul există alături de corect, în pereche. Am fost atentă şi la alte suflete ce împart această lună şi cred că au în fond această esenţă cu toţii. Mereu în căutarea luptei pe care să o ducă, în numele lor sau al altora. Nu cred că am văzut vreodată unul căzut la pământ.

Forma sufletelor lor? Un munte.

Mai

Prieteni vechi regăsiţi cu atât de mare drag.

Prietenii mei născuţi în luna mai sunt cei mai vechi. Mă gândesc mereu că ţine de anotimpul pe care-l întruchipează această lună, cel al începuturilor. Unul dintre prietenii mei buni de mai este şi primul om căruia am avut curajul de a-i da să citească pagini scrise de mine. Ne-am reamintit în acest an de acele vremuri. L-am făcut să promită că va păstra secret conţinutul paginilor până la moarte.

Sunt oamenii iniţiativelor, ai lucrurilor bine făcute, înzestraţi cu o tenacitate ce le asigură de cele mai multe ori succesul pe care recunosc că şi-l doresc. M-am bucurat anul acesta de materializarea succesului pentru unul dintre aceşti prieteni. E frumos să vezi cum se aşază pentru unii lucrurile aşa cum ştii că şi-au dorit de când îi cunoşti.

Apoi, mai am un tip de suflet de mai. Acela cu care dezbat orice idee aş avea legată de naşterea unui proiect. În timp, am ajuns să cred că au sufletele acestea de mai forţa aceea pe care doar energia primăverii ţi-o poate da. Creativitate, culoare şi lumină. Niciodată prea multă şi niciodată prea puţină. Exact atât cât este necesară să te ajute să-ţi găseşti propriul drum chiar şi după un îngheţ de primăvară.

Forma sufletelor lor? Cea mai concretă formă a unui element al naturii, cea a pământului. Dar nu se compară absolut nimic cu o grădină înflorită primăvara.

Iunie

Fiinţe vesele aflate în continuă mişcare. Nu obosesc niciodată. Evident, asta este doar senzaţia mea.

Un profesor, mentor şi în timp prieten, s-a născut în această lună. Am admirat-o mereu pentru puterea enormă de muncă, corectitudine şi spiritul mereu tânăr. Se apropie de pensie, însă îmi vine să-i spun "Ştii, tu nu ai vârstă! Nu ai cum! Cei care au puterea de a-şi pune amprenta pe minţile şi sufletele oamenilor aşa cum o faci tu, nu îmbătrânesc niciodată".

Forma sufletului lor? Cea a unui râu de munte.

Iulie

Prieteni de destin s-au născut în această lună. Suflete pline de culoare, imaginaţie şi căldură. Grijulii faţă de ceilalţi. Nu se dau în lături de la nicio luptă, nici măcar de la cea pe care ştiu din start că o vor pierde. Gardieni ai destinului celorlalţi, păzesc neîntrerupt porţile prin care ar putea pătrunde orice fel de rău în vieţile celor apropiaţi. Le este teamă de o singură stare, neputinţa de a-i proteja pe ceilalţi. Din când în când, cum e firesc, se întâmplă şi asta. Le simţi empatia chiar şi la distanţă. Nu ştiu cum se face, dar atunci, privindu-te prin ochii lor, începi să te crezi mai puternic decât eşti în realitate.

Forma sufletelor lor? Cea a unui zid aşternut pe lângă tine, menit a-ţi ţine umbră dacă e prea mult soare, scut în faţa unui vânt pe care prognoza meteo a omis să ţi-l menţioneze. Iar dacă vreo clipă crezi că nu ai mai putea înainta şi simţi nevoia de a te sprijini, tot ce ai de făcut este să întinzi mâinile, deoarece cu siguranţă îl vei găsi acolo.

August

E acea lună ce-mi pare cea mai goală. Nu aş spune acelaşi lucru despre cei născuţi acum. Îmi par fiinţe pline de energia soarelui ce încă e în forţă. Poate uneori căldura lor ţi se pare că pârjoleşte dar, în esenţă, sunt pline de lumină. Dar august este şi acea lună în care mereu plec, adesea numai cu gândul, în concedii. Da, este un calendar relativ gol la aniversări. Cine ştie, poate anul viitor?

Septembrie

Am revăzut marea noastră. Frumoasă. Am păşit pentru prima dată în grădina unei prietene. Ne-am cunoscut într-un context de muncă şi cu toate acestea ne-a apropiat o pasiune comună, florile. Mi-am spus atunci: grădinarii se recunosc între ei.

Am un amestec de teamă şi fascinaţie vizavi de cei născuţi în această lună. Îi asociez mereu cu sfârşitul verii şi începutul toamnei ce-mi este tare dragă. Aşadar, simt că sunt cu ei mereu între căldura toridă a verii şi primele zile cu vânt de toamnă. Poate prea aproape sau poate prea departe. Când întâlnesc anumite suflete - am câteva în gând -, nu sunt chiar cel mai deschis om.

Şi totuşi, cei pe care am ajuns să-i iubesc şi sunt născuţi în această lună, am adesea senzaţia că menţin un echilibru ce în esenţă e tare greu de obţinut. Mă pregătesc mereu să le cer reţeta.

Forma sufletului lor? Cea a vântului - pot fi o întâlnire extrem de plăcută sau, dimpotrivă, un pic prea rece pentru mine.

Octombrie

Am de anul acesta o nouă prietenă născută în această lună. A fost una dintre cele mai naturale apropieri din ultimii ani. Parcă ne-am întâlnit de-o viaţă. Mă gândesc adesea că sufletele nu au noţiunea timpului, precum nici alte asemenea noţiuni prin care noi definim realitatea. Se pare că am întâlnit o fiinţă care crede la fel.

Se spune că atunci când îţi schimbi locul în care îţi aniversezi ziua de naştere îţi schimbi cursul noului an. Ştiu eu? Am prins noul an la o conferinţă în Budapesta alături de vechi şi noi prieteni. Dar a fost o aniversare pe cinste! Cu tot ce trebuie să aibă: veselie, tristeţe, vin bun, poveşti, nesomn.

Apoi, rând pe rând, am pierdut şirul resărbătoririlor ce s-au întins pe toată luna. În schimb, mi-a rămas una anume în suflet. O masă, trei prietene ce stau şi sărbătoresc trecerea unui nou an. Cadouri pline de simboluri, adunate pe parcursul întregului an din diferite locuri. Pe parcursul întâlnirii mi-am reamintit o lecţie importantă. O simplă floare albă de lemn poate fi văzută în multe feluri. Poate fi un ghiocel, o lalea sau o lăcrimioară. Totul ţine de privitor. Unghiuri diferite. Cam la fel de subiectiv precum văd eu sufletele oamenilor.

Forma sufletelor de octombrie? Asta ar fi mult prea aproape...

Noiembrie

Minţi pe care le admir pentru tot ce pot înfăptui în lumea aceasta. Dar cel mai mult le admir sufletele acelea mari, ce te întrebi cum pot încăpea într-o simplă fiinţă umană.

Sunt aici câţiva prieteni ale căror aniversări le sărbătoresc printre picături şi mai niciodată în timpul lor real. Am inventat o "tradiţie". Îmi doresc să o păstrez o viaţă.

Mă pregătesc pentru ultima lună a anului şi îmi doresc ca măcar anul acesta să fie una liniştită. Mă înşel amarnic.

Forma sufletelor lor? Cea a unei stele. Întâlnirea cu ele poartă mereu o amprentă magică.

Decembrie

Dragii mei născuţi în decembrie sunt cei mai determinaţi oameni pe care îi cunosc. Vitalitate de invidiat ce nu ajunge niciodată la epuizare. Un fel de energie solară ce încearcă cu tot dinadinsul să se opună zilelor mult prea scurte de iarnă şi nopţilor lungi.

Un vals în livingul apartamentului. Am promis că voi merge la un curs de dans. Dar de ce? Dacă tot dansez atât de bine cu tine, de ce aş face-o? Atunci când găseşti fiinţa ce reuşeşte să caute mereu ritmul şi să se acorde într-un dans perfect cu tine, de ce ai mai avea nevoie de cursuri?

Forma sufletelor lor? Ar trebui să o ştiu foarte bine, am ales să îmi alătur destinul unui suflet ce a luat fiinţă în această lună. Un dans, categoric. Imaginaţi-vă orice dans vă place şi pot să vă spun că ei au forţa de a-l învăţa, de a-l exersa şi de a vă conduce pe ritmul lui în timp ce voi veţi avea senzaţia că plutiţi. Asta chiar dacă aţi fost înzestraţi de la natură cu două picioare stângi.

Cine a spus că e greu să organizezi o lansare de carte se înşală. Reţetă: o carte, un spaţiu, un colet cu vin bun primit de la prietena unei prietene, familie şi prieteni, colegi aflaţi la un loc. Au venit acolo pentru tine. Prezenţi în persoană sau cu sufletul. De acum aştept doar să înceapă un nou an.

*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2018 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 20 ianuarie 2019. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar rămasă încă valabilă. (Redacţia LiterNet)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 12 amintiri (aproape uitate) din 2018, Andrada Ionescu (4.2/5 - 6 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Top 2018. Ori transcendenţă, ori nimic, Andrei Baciu (4.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 2018, anul în care niciun alt top n-a mai contat, Mihaela Pascu-Oglindă (5.0/5 - 4 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro 2018, un an blând şi jucăuş, Ana Tatu (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Top (foarte personal şi puţin cam eclectic) 2018, Alexandru-Radu Săvulescu (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer