"Non, je ne regrette rien", "Regrets, I've had a few / But then, too few to mention". Piaf, Sinatra. Nu şi-au compus ei cântecele, dar le interpretează magistral. Iar cuvintele te pun pe gânduri.
M-am întrebat şi eu cum ar fi fost dacă? Adică dacă aş fi luat o altă decizie decât cea pe care am luat-o într-un moment sau altul, dacă aş fi reacţionat mai calm atunci când am fost impulsiv, dacă m-aş fi concentrat mai mult pe lucrurile importante lăsând deoparte ce era mai puţin important, dacă aş fi apucat-o la stânga atunci când am luat-o la dreapta, şi altele asemenea.
Greu de spus. Sigur aş fi putut face mai mult, dar asta nu înseamnă că sunt nemulţumit.
Unele lucruri nu-ţi dau însă pace, revii mereu la ele. Trebuie să le rezolvi dacă poţi.
Mă frământa o întrebare: m-am căsătorit din dragoste cu Rada, am trăit împreună până s-au făcut copiii mari, dar n-am ştiut niciodată dacă mă iubeşte.
Când i se apropia sfârşitul, dar mai era încă lucidă, i-am spus: "Ştii că te-am iubit aşa cum nu se iubeşte de două ori în viaţă. Tu m-ai iubit însă pe mine?"
Şi-a ridicat atunci puţin capul de pe perna pe care şi-l sprijinea, s-a uitat cumva prin mine, nu la mine, şi a spus cu glas slab, interogativ, de parcă ar fi vorbit cu ea însăşi: "Poate ar fi fost mai bine dacă m-aş fi măritat cu Ionică?"
(Bucureşti, ianuarie 2019)